Ce monument e in poza de mai jos?
Ieri am prezentat Hotelul (Palatul) - BUCUREȘTI
Hotel Lido din municipiul București este situat pe Bulevardul Magheru și a fost inaugurat în august 1930. El a fost deținut de doctorul Constantin Angelescu, fost senator și prim-ministru al României, decedat în anul 1948. Imobilul a intrat în proprietatea statului în anii 1950, în perioada terorii comuniste și ulterior, a fost scos la mezat în anul 1993 și împărțit ilegal între stat și niște particulari (frații Valentin, Viorel și George Păunescu). O decizie judecătorească din data de 22 septembrie 1999 certifica inexistența dreptului de proprietate al Statului Român asupra hotelului Lido. În anul 2010 hotelul de 128 camere a fost închis după ce a fost preluat de moștenitorii fostului proprietar. Omul de afaceri Mohammad Murad, care controlează și lanțul de hoteluri Phoenicia din București și hotelurile Amfiteatru, Panoramic, Belvedere (Neptun-Olimp), Majestic (Mamaia, Olimp și Jupiter), Perla (Mamaia) și Forum (Costinești), a închiriat hotelul pe 15 ani de la proprietari, cu drept de cumpărare, și a inițiat lucrări de renovare de peste 5 milioane de euro. Potrivit omului de afaceri Mohammad Murad (preşedintele Federaţiei Patronatelor din Turismul Românesc - FPTR), hotelul va avea patru stele plus, va fi afiliat lanțului hotelier Trump și până atunci se va numi “Lido by Phoenicia”.
-->
Răspunsuri
ora 10.39 - un raspuns
Biserica Măzărache este o biserică din Chișinău (strada Măzărache, 3), aparținând astăzi Comunității ortodoxe de Stil Vechi. Datează din epoca stăpînirii moldovenești și este cea mai veche clădire din Chișinău (1752).
Inițial a purtat hramul Nașterea Maicii Domnului, fiind sub oblăduirea Mitropoliei Moldovei, recunoscută de Patriarhia Constantinopolului. În anii '30 ai secolului XIX a fost transferată Patriarhiei Moscovei. Între cele două războaie mondiale, a aparținut Mitropoliei Basarabiei, parte a Patriarhiei României. În 1945 a fost retranferată Patriarhiei Moscovei, care, în anii '60 ai secolului XX, a cedat-o comunității lipovene, ocazie cu care și-a luat hramul Acoperământul Maicii Domnului.
Este una dintre foarte puținele biserici din Chișinău care nu au fost închise în perioada sovietică.
Numele de Măzărachi vine de la ctitorul bisericii, Vasile Măzărachi, negustor, jitnicer si vistiernic. În unele surse, Măzărachi este pomenit și ca pârcălab de Chișinău.
Potrivit legendei, cineva a trimis o plângere împotriva lui Vasile Măzărachi către guvernatorul turc al Tighinei. Drept urmare, Măzărachi a fost chemat la Tighina sa dea explicații. Se știa că guvernatorul Tighinei era un om foarte aspru și niciunul dintre cei care erau pârâți la el nu se mai întorcea viu de la Tighina. Înainte de a pleca la drum, Vasile Măzărachi s-a rugat lui Dumnezeu, promițând ca dacă va scăpa cu viață, va construi o biserică în Chișinău. Fiind achitat, Măzărachi, întors în Chișinău, a ctitorit biserica ce îi poartă azi numele. Istoricii estimează că legenda, ca multe altele din Republica Moldova, a fost transformată după 1812 pentru a acredita ideea că toată Moldova era o provincie turcească ; în realitate, pîrît, Vasile Măzărachi nu putea fi chemat decât în fața Domnului Moldovei din epocă (Constantin Mavrocordat sau succesorul său Constantin Racoviță) deoarece Chișinăul nu făcea parte din Raiaua Tighinei (teritoriu otoman ca și Bugeacul) ci din Principatul Moldovei, stat vasal al Turcilor, dar autonom.
La hotarul secolelor XVIII și XIX, pe lângă biserica Mazarache funcționa o școală. Astfel, în anul 1800, biserica Mazarache a pus la dispoziție o casă în Chișinău pentru țârcovnicul Vasile, pentru ca acesta să instruiască acolo copiii din partea locului. Puțin mai târziu, biserica Mazarache a construit o nouă casă pentru școală cu un dascăl numit de Mitropolia Moldovei.