Ce monument e in poza de mai jos?
Ieri am prezentat Biserica Măzărache din Chișinău - REP. MOLDOVA
Hărţile şi documentele care reflectă dezvoltarea oraşului în secolul al XVIII-lea „sugerează” că unul dintre cele mai vechi aşezăminte ecleziastice ale acestuia (posibil, chiar cel mai vechi) trebuia să se fi înălţat pe locul unde actualmente se află Biserica Naşterea Maicii Domnului, cunoscută îndeobşte după numele ctitorului sub denumirea de Biserica Măzărache sau Măzărachi, Măzăraki. Ea este amplasată pe unul dintre dealurile care mărgineau în trecut localitatea dinspre râul Bâc. Din păcate, nu dispunem de date suficiente despre viaţa şi activitatea lui Vasile Măzărache, ctitorul bisericii. Nu sunt cunoscute nici documente care ar reflecta în vreun fel construirea de către acesta a bisericii. Ştim, însă, că tatăl lui – negustor bogat în capitala Ţării Moldovei, Iaşi, – e atestat în documente începând cu anul 1685. Anul 1752 care, de regulă, este indicat în diferite studii drept an al zidirii bisericii, nu-şi găseşte confirmare în vreun document. El a fost pentru prima dată pus în circulaţie la finele secolului al XlX-lea de către istoricul Pompei Batiuşkov, care, într-o lucrare a sa consacrată Basarabiei, a publicat o veche legendă cu referire la Vasile Măzărache și data ridicării bisericii. În timpul războiului ruso-turc din anii 1789-1792, şi anume în februarie 1789, ruşii au executat o hartă a oraşului Chişinău pe care au indicat lăcaşurile de cult. Aici pentru prima dată apare specificat hramul bisericii – Sfinţii Ioachim şi Ana – şi se menţionează materialul de construcţie al acesteia – zidăria de piatră. Aceasta, precum şi alte hărţi ale târgului, realizate în secolul al XVIII-lea, reflectă amplasarea mărginaşă a bisericii respective faţă de cartierele localităţii. Sfântul lăcaş ţinea de partea cea mai veche a Chişinăului, de mahalaua din gios, ce conţinea nucleul din care în secolul al XVII-lea a pornit dezvoltarea târgului. Harta Chişinăului de pe la 1800, fiind destul de aproximativă în ceea ce priveşte respectarea proporţiilor şi raporturilor dimensionale ale elementelor reprezentate, conţine prima imagine iconografică cunoscută a ctitoriei lui Vasile Măzărache. Biserica este reprezentată cu două accente verticale – cu un turn-clopotniţă deasupra intrării şi o turlă deasupra naosului. Prima descriere din punct de vedere arhitectural şi încercare de analiză a bisericii Naşterea Maicii Domnului aparţine profesorului Vasile Kurdinovski. Tot el pentru prima dată publică un plan (fie şi aproximativ) al acesteia. Sfântul lăcaş ţine de categoria bisericilor de plan trilobat, înscriindu-se, prin particularităţile lui structurale şi de plastică decorativă, în rândul bisericilor moldoveneşti din a doua jumătate a secolului al XVII-lea – prima jumătate a secolului al XVIII-lea. Planul este segmentat în altar, naos, pronaos şi pridvor. Altarul semicircular este flancat de micile încăperi ale proscomidiei şi diaconiconului. Naosul, mărginit de două abside laterale, este încununat de o boltă semisferică pe pendentivi. Similar este rezolvată boltirea pronaosului, încăperea fiind despărţită de naos printr-un arc larg. Pridvorul decroşat, precum se obişnuia în epocă, constituie şi primul nivel al turnului-clopotniţă al bisericii. Încăperea este boltită printr-o calotă semisferică pe pendentivi. La origini pridvorul era deschis spre exterior prin arce semi-circulare sprijinite pe stâlpi şi pilaştri dotaţi cu capiteluri prismatice. Arhivolta acestor arce şi a arcelor deschiderilor camerei clopotelor situate la al doilea nivel al turnului, este subliniată prin retragere faţă de suprafaţa zidăriei. Accesul la camera clopotelor este asigurat de o scară elicoidală executată în grosul zidăriei colţului de sud-vest al pronaosului. Amplasarea în pronaos a scării l-a determinat pe Kurdinovski să presupună că la origini clopotniţa, dacă o fi fost, era situată deasupra pronaosului, actualul turn-clopotniţă fiind o adăugire mai târzie. Drept elemente arhaizante pot fi considerate contraforturile sfântului lăcaş. O pereche de contraforturi prismatice sunt situate la vest de absidele laterale, altă pereche, care sprijină vizual absida altarului, reprezintă colonete angajate cu bază şi capitel. Ferestrele bisericii, la origini mult mai înguste decât cele actuale, trebuiau să fi fost tratate similar deschiderilor turnului-clopotniţă. În secolul al XIX-lea deschiderile pridvorului au fost zidite, bisericii Adormirea Maicii Domnului adăugându-i-se dinspre vest o anexă cu rosturi de antepridvor. Intrarea în compartiment a fost amenajată în peretele de sud al acestuia. În anul 2000 zidăria ce bloca deschiderile laterale ale pridvorului a fost înlăturată, astfel asigurându-se accesul în două pridvoraşe construite între timp.
-->
Răspunsuri
ora 10.45 - un raspuns
Podul Decebal din Timişoara, care face legătura între cartierele Fabric și Cetate, a fost construit în anul 1909 și era, la acea vreme, podul pe grinzi de beton armat cu cea mai mare deschidere din Europa.
Are o lungime de 195 m și o lățime de 9 metrii. Proiectul a obținut Diploma de onoare la Expoziția Internațională de la Paris din anul 1910.
Soluția tehnică de realizare concepută de inginerul Gyözö Mihailich a fost tratată în lucrări de specialitate în mai multe țări.
Podul este denumit și podul de pe Aleea Parcului sau Podul Băile Neptun.
Podul Decebal 1914. Podul Decebal - „podul de la Băile Neptun". Datează din 1909 si era, la acea vreme, podul pe grinzi de beton armat cu cea mai mare deschidere din Europa. Proiectul a fost distins cu Diploma de onoare la Expoziția Internaţională de la Paris din 1910, iar soluția tehnica de realizare a ing. Gyözö Mihailich a fost menționată în lucrări de specialitate. Înaintea regularizării noului canal, in apropierea podului a existat Canalul Plutăritului, care era traversat de un pod de lemn.