Plin de adrenalină, domnul Grigoraș
Se estimează în timp chiar șef de cramă.
În mână c-un pahar, pe picior c-o damă
Își macină huzuru-n umbră, la Recaș.
Din pivnița obosită vinu-l cheamă
Pe-amfitrionul cu iz de directoraș,
Oferindu-i licoarea ca pe un făraș.
Se-mpleticește îmbrățișat de... flamă!
Dar timpul îi mută, dur, trupul în prezent
Și dumnealui înjură mereu însetat,
Căci vinu-i o iluzie ce permanent
Îl etichetează ca pe un corigent.
Să evadeze ca cerbul încornorat?
De nu o face, va rămâne... repetent!
Răspunsuri
Nota 7