Ce monument e în poza de mai jos?Ieri am prezentat Hala din Drobeta Turnu Severin - MEHEDINȚI
Hala din municipiul Drobeta Turnu Severin, denumire actuaă Hala Radu Negru, este una dintre clădirile de patrimoniu din oraş. Edificiul este situat în Piaţa Radu Negru, în ea aflându-se, astăzi, magazinele mai multor particulari. Proiectul halei a fost realizat de inginerul primariei Turnu Severin, C.I. Gabrielescu, si a fost discutat pentru prima data în 1893, însă Consiliul Tehnic Superior a respins cererea pentru vicii de concepție. Dupa anul 1893, proiectul halei a fost reluat anual în discutiile Consiliului comunal, fiind refacut substantial în 1899, 1900 si 1903. După această dată, proiectul a revenit în discuţiile autorităţilor, iar în anul 1896, s-a luat hotărârea ca un împrumut să fie solicitat, pentru a ridica o hală din fier şi piatră, în care să fie depozitate alimentele ce nu erau vândute de pe o zi pe alta. Deşi Ministerul de Interne a fost de acord cu împrumutul, Consiliul Tehnic Superior a respins din nou proiectul, pe motiv că nu au fost repartizate cum trebuie gheretele din interior şi proiectul nici nu menţiona construirea unei gheţării în care să fie depozitată carnea. Abia în anul 1903 a fost acceptat proiectul unei hale, avizul fiind semnat, printre alţii, şi de Anghel Saligny. In martie 1904, Ministerul de Interne aproba proiectul constructiei halei de alimente Radu Negru, licitatia pentru constructie fiind adjudecata de Scarlat Petculescu, arhitect din Bucuresti. Lucrarile vor demara in primavara lui 1904 si se finalizeaza in 1905. Deşi lucrările au întâmpinat câteva obstacole, cum ar fi faptul că arhitectul nu a făcut rost de piatra dorită sau câteva lucruri ce ţineau de instalaţii, în cele din urmă, ele au fost finalizate. În anul 1906, în Hala Radu Negru a avut loc recepţia provizorie – comisia formată pentru a verifica lucrarea a ajuns la concluzia că hala a fost realizată în condiţii bune, dar trebuia să se intervină la asfaltare. Astfel, problemele au început să fie remediate, iar în anul 1907 s-a deschis, oficial, hala. Ea a fost dată spre folosinţă, însă asta nu a însemnat că lucrările de modificare sau îmbunătăţire nu au continuat. În anii următori, în clădire, a fost adăugată o hală de zarzavat, cea de alimente a fost îmbunătăţită, la fel şi gheţăria de peşte. Construirea Halei Radu Negru a fost deosebit de importantă pentru Drobeta-Turnu Severin, deoarece a reprezentat o etapă a dezvoltării arhitectonice a oraşului. Mai mult, o perioadă lungă de timp, a fost unul dintre punctele de referinţă ale centrului oraşului, alături de primărie şi de castelul de apă.
-->
Răspunsuri
ora 10.40 - 4 raspunsuri
Biserica din Ieud-Deal
Biserica de lemn „Nașterea Maicii Domnului” din Ieud Deal (numită astfel datorită amplasării sale pe un versant pietros) a fost construit de familia nobilă locală Balea la începutul secolului al XVII-lea. Biserica datată din a doua decadă a secolului al XVII-lea, fiind cu un secol mai veche decât biserica de lemn din șes, a doua biserică de lemn din sat și una dintre cele mai vechi păstrate în Maramureș. Este un vechi lăcaș de cult greco-catolic (vezi, Șematism Maramureș 1936 retipărit in 2011, sursa: Episcopia Greco-Catolică de Maramureș). În podul bisericii de la Ieud a fost găsit în anul 1921 Codicele de la Ieud sau Zbornicul de la Ieud, document ce a iscat polemici fiind considerat de unii istorici prima scriere românească.
În austeritatea ei exterioară, încălzită în interior de cioplitura consolelor și de culorile vii ale picturii murale, biserica de lemn din Ieud Deal reprezintă un vârf al artei și tehnicii de a construi biserici de lemn în Maramureș. Valoarea ei este dublată de un ansamblu pictural de cea mai bună calitate, cea mai reprezentativă operă a cunoscutului zugrav itinerant local Alexandru Ponehalschi.
Biserica a fost inclusă în 1999 de UNESCO pe lista monumentelor cu valoare de patrimoniu cultural mondial, împreună cu alte șapte biserici de lemn din Maramureș.
Biserica din Ieud-Deal
Pentru grupul celor opt biserici de lemn din Maramureş care au fost incluse în Patrimoniul Mondial UNESCO, Ieud este cea mai proeminentă, jucând acelaşi rol pe care îl are Sarmizegetusa printre cetăţile dacice, Biertanul, printre bisericile fortificate sau Voroneţul, printre bisericile bucovinene.
Plusul de notorietate poate fi căutat în vechimea mai mare a bisericii faţă de celelalte din grup, fapt care a determinat o serie de autori să o catalogheze ca fiind „cea mai veche biserică de lemn din ţară”, dar şi în „Codicele de la Ieud”, un manuscris descoperit în 1921 în podul bisericii, despre care s-a speculat că ar fi cel mai vechi text care s-a păstrat în limba română.
Cercetări recente au demonstrat că nici biserica, nici codicele nu sunt aşa de vechi cum se credea. Totuşi, pe internet abundă încă textele care datează biserica în 1364, iar codicele la 1391-1392.
Însă, pe baza unui studiu dendrocronologic (datare pe baza inelelor copacilor), efectuat de cercetători de la Universitatea Lund din Suedia şi de la Institutul Islandez pentru Cercetări Forestiere s-a stabilit că lemnul din care e făcută biserica a fost tăiat în perioada 1610-1621. Chiar şi cu această datare, bisericuţa de la Ieud-Deal rămâne una dintre cele mai vechi dintre toate cele de lemn din țară. Ea nu este însă cea mai veche, această „onoare” revenind celei din Volovăţ, judeţul Suceava, mutată ulterior la Putna. Chiar și în Maramureș, printre cele aflate pe lista UNESCO, se găsește una mai veche, cea de la Poienile Izei. În ce priveşte codicele, un studiu al hârtiei pe care a fost scris îl datează în anii 1621-1626.