Ce monument e in poza de mai jos?
Ieri am prezentat Mausoleul familiei Csavossy din localitatea Bodba, jud. TIMIȘ.
Bodba, un sat idilic al Banatului de șes, localizat chiar lângă granița cu Serbia, nu departe de Jimbolia, scoate la iveală pe lângă peisajul molcom și liniștit caracteristic satelor bănățene de pustă, frumosul edificiu al Mausoleului familiei Csavossy. Mausoleul din localitatea Bodba, comuna Cenei, județul Timiș, este o bijuterie arhitecturală, o copie a Bazilicii din oraşul Esztergom, dar şi a Bisericii Sfântul Ştefan din Budapesta. În secolul al XIX-lea, magnatul local Csávossy Gyula a construit la Bogda un castel măreţ, cu 42 de camere. Se spune că erau elegant mobilate, împodobite cu tablouri, bibelouri, covoare, perdele din dantelă, draperii de catifea şi brocart, lampadare din cristal de Murano. Peste drum, a fost ridicat un mausoleu, în structura căruia intra şi un impresionant loc de reculegere si rugăciune. Vitraliile au fost realizate la Munchen, iar cele două clopote, al căror sunet maiestuos a rămas neschimbat până astăzi, au fost comandate de la Viena. Baronul s-a stins din viaţă la 10 septembrie 1911. El şi familia sa au fost depuşi în criptele din mausoleu. Totuşi, datorită dimensiunilor, mausoleul a început cu timpul să fie folosit ca lăcaş de cult romano-catolic. Decăderea Csavaossy-lor a dus la vânzarea proprietăţilor, în special al castelului. Acesta a fost demolat şi vândut cărămidă cu cărămidă, atunci când noul proprietar nu a putut să-şi achite datoriile la bancă. După cel de-al doilea război mondial mausoleul-biserică a fost profanat de însuşi primarul comunei, fapt pentru care a fost condamnat la 2 ani de închisoare. După Revoluţia din anul 1989, monumental a fost iarăşi abandonat.Acoperişul nu mai există în mare parte, turla stă să cadă, iar pereţii sunt scorojiţi. Din fotografii se vede un clopot, iar pe frontispiciu a rămas inscripţia: “divinum auxilium maneat semper nobiscum” ceea ce tradus ar însemna: „Fie ca ajutorul divin să rămână întotdeauna cu noi”. În jurul anului 1909 baronul Csavossy a donat mausoleul comunităţii romano-catolice din Bobda. În 2009, actul a fost reînnoit şi acum se află în proprietatea Episcopiei Romano-Catolice Timişoara. Facultatea de Arhitectură din Timişoara a făcut mai multe relevee cu clădirea ca să indice exact stricăciunile şi ce ar trebui făcut pentu renovare. Prin anul 2012 nişte arhitecţi au evaluat monumentul şi au spus că cu 200-300.000 de euro se poate reface, pentru că structura de rezistenţă nu e afectată. Reprezentanţii Episcopiei Romano-Catolice susţin că nu au bani pentru investiţii. Cei de la Episcopie au avut însă o discuţie și cu Direcţia de Patrimoniu pentru a trece mausoleul în proprietatea Ministerului Culturii, însă până acum nu s-a materializat nici acest proiect.
-->
Răspunsuri
ora 12.06 - 1 raspuns
Biserica Sfântul Nicolae din Nădlac, jud. Arad
Biserica „Sf. Ierarh Nicolae” din Nădlac este o biserică ortodoxă, monument istoric, cod LMI AR-II-a-B-00634, aflată în Nădlac. Componentele monumentului sunt biserica propriu-zisă, cod LMI AR-II-m-B-00634.01 și incinta cu gardul de fier forjat, cod LMI AR-II-m-B-00634.02. Biserica servește comunitatea ortodoxă din parohia Nădlac.
Construcția bisericii a început în 1822 pe locul unei mai vechi biserici de lemn. Aspectul actual datează din 1883, când biserica a fost modificată prin înălțarea bolții tavanului, mărirea ferestrelor, înălțarea clopotniței și dotarea ei cu o turlă nouă. Decorarea interioară datează din 1897. Tâmplăria a fost realizată și sculptată de meșterii bănățeni Nestor Bosioc și fiii săi, Iosif și Iuliu. Pictarea iconostasului a fost făcută de pictorul Ioan Zaicu. Tot el a realizat frescele de pe plafon și pereți și aurirea (en) iconostasului și a ornamentelor tâmplăriei. În urma acestor amenajări, la 27 august S.V. 15 august 1898 biserica a fost sfințită de episcopul Aradului, Ioan Mețianu.
Biserica nouă (actuală)
În 1755 Sinesie Jivanovici, episcopul Aradului, cu ocazia unei vizite canonice la Nădlac a constatat că biserica din Velj era ruinată de desele revărsări ale Mureșului, iar enoriașii își construiau o altă biserică, de lemn, care în 1759 încă nu era terminată.[2] Pe locul acestei biserici, aflată în actuala str. Vasile Lucaciu 12 colț cu str. Ioan Slavici, nr. 57–59] s-a construit alta, sub conducerea lui Francisc Schvab din Chichinda Mare. Piatra de temelie s-a pus la 28 aprilie 1822, iar construcția a fost terminată în 1829. Inițial în biserică a fost adus iconostasul din Biserica din Velj și diferite alte obiecte de cult: icoane, scaunul preoțesc din 1751, un disc de argint datat 1736, inscripția de pe el menționând hramul Sf. Nicolae al bisericii, și o evanghelie cumpărată la 23 aprilie 1863. După terminare biserica a fost sfințită de un sobor de preoți, din care au făcut parte protopopul din Sânnicolau Mare și preoții din localitățile din jur.
Turla bisericii
În ședința comitetului parohial din 7 mai 1882 s-a hotărât schimbarea aspectului bisericii prin înălțarea tavanului, mărirea ferestrelor și transformarea turnului, care la tragerea clopotelor se clătina. În urma documentării s-a apreciat că bisericii i s-ar potrivi un turn ca cel al bisericii „Adormirea Maicii Domnului” din Lipova. Modificările au fost încheiate la 13 septembrie 1883, când a fost ridicată crucea pe turn.
Următorul obiectiv a fost o decorare mai bună a interiorului, deoarece biserica era doar văruită și decorată cu câteva tablouri-icoane din vechea biserică. Începând din 1892 au fost contactați mai mulți pictori de biserici, între care Filip Matei, Eugeniu Maximovici și Nicolae Pisilea (Pâșlea). La 12 iulie S.V. 30 iunie 1896, la recomandarea doctorului timișorean Iuliu Chicin, fratele preotului Nicolae Chicin, care era președintele comitetului parohial Nădlac, este acceptată oferta lui Ioan Zaicu pentru pictarea iconostasului, a interiorului bisericii și aurirea elementelor de tâmplărie.
Simultan s-a executat sculptarea tâmplăriei de către sculptorul Nestor Bosioc (Busuioc) împreună cu fii săi, Iosif și Iuliu, și pavarea bisericii cu cărămidă colorată smălțuită.
După transformarea bisericii ea a fost sfințită din nou, cu mare fast. În acest scop la 3 ianuarie 1898 a fost trimisă o invitație episcopului Ioan Mețianu, iar la 19 august S.V. 7 august preotul Nicolae Chicin a reamintit invitația. Sfințirea a avut loc cu ocazia vizitei canonice a episcopului, efectuată la prăznuirea Adormirii Maicii Domnului din 27 august S.V. 15 august 1898. În afară de episcop, la ceremonie au luat parte preotul Moise Bocșan din Curtici, în acel moment protopop al Aradului, preoții nădlăcani Vichentie Marcovici și Nicolae Chicin și preoții Ignatie I. Pap, dr. Ioan Trailescu și Iosif Beșan din Jula, Pavel Mercea din Șeitin, Demetriu Ganea din Semlac, Ioan Evuțan și dr. Demetriu Barbu din Pecica și Romul Nestor din Cenad. Despre acest eveniment Mețianu a afirmat că „acea biserică în adevăr frumoasă și pompoasă” a fost sfințită „cu solemnitatea recerută spre bucuria și mulțumirea poporului nostru de acolo”. Costul festivităților a fost de 520 de florini (circa 150 g aur).
Între 2000–2001 pictura interioară, care era afumată, a fost restaurată de către pictorul-restaurator Ana Marcu, iar în exterior biserica a fost zugrăvită. În urma restaurării, la 26 august 2006 biserica a fost binecuvântată de către episcopul Aradului, Timotei Seviciu, și de episcopul ortodox sârb de Budapesta și administrator de Timișoara Luchian Pantelici.
Actual biserica servește parohia Nădlac, unde sunt înregistrați peste 3000 de credincioși.
În afară de episcopul Ioan Mețianu au mai efectuat vizite canonice episcopii Iosif Goldiș (1899), Andrei Magieru (1936, 1954), Nicolae Corneanu (de trei ori între 1960–1961), Teoctist Arăpașu (de mai multe ori între 1962–1973), Visarion Aștileanu (de mai multe ori între între 1974–1977) și Timotei Seviciu (de mai multe ori).[