Ce monument e in poza de mai jos?
Multumesc domnului IOANIȚIU pentru interesantele postari!
Eu chiar mi-am propus să vizitez acele frumoase sate românesti "cu aer elvetian".
Utima mea postare era Biserica romano catolică din Satu Mare.
Catedrala romano-catolică din Satu Mare, cu hramul „Înălțarea Domnului”, este biserica catedrală a Episcopiei romano catolice de Satu Mare și este situată pe Strada 1 Decembrie 1918, la nr.2. Construcția edificiului, cu statut de monument istoric, a început în anul 1830, fiind realizat în stil clasicist de către arhitectul Jozsef Hild. Biserica parohiei din Sătmar a fost ridicată la rangul de Catedrală de episcopul Fischer István, acest fapt a solicitat mărirea şi lărgirea bisericii. Ca să extindă naosul bisericii mai întâi s-a demolat faţada vechii biserici şi turnul de pe partea de nord. Naosul nou extins cu 7 m are o lungime de 37,2 m şi o laţime de 12,1 m, iar înălţimea de 11,8 m. A fost extins şi sanctuarul. Noul sanctuar are o lungime de 16,8 m, laţime de 9,20 m, şi se termină într-un apsis semicircular. Naosul bisericii a fost extins pe ambele părţi cu borduri ce au o adâncime de 5,2 m şi lăţimea de 12,1 m. Naosul a fost împărţit în blocuri de bază cu spaţii mai înguste şi mai largi. Aceste blocuri sunt legate prin arcuri sub forma de semicerc. Peste acestea este aşezata bolta construită din ţiglă (de 10,5 m înălţime) şi cupola (de 14,5 m). În faţa bisericii s-a construit o noua faţadă, imensă (cu o înălţime de 15,8 m) care cuprinde şi corul de azi, iar pe cele doua laturi ale faţadei au fost construite cele doua turnuri, în împrejurul lor cu balcon din fier, turnurile sunt împodobite cu o rotundă cu cupolă; înălţimea turnurilor este de 40 de m. În timpul episcopiei lui Klobusitzky Peter a fost terminată construcţia sacristiei. A fost construit câte un oratoriu deasupra sacristiei parohiale cât şi deasupra sacristiei canonicilor. În acest timp a fost terminată construcţia criptelor dedesubtul sanctuarului şi a sacristiei canonicilor. Forma definitivă de azi catedralei dateaza din timpul episcopiei lui Hám János. El a construit porticul împodobit înaintea faţadei, el a aşezat pe faţadă statuia Mântuitorului şi în dreapta lui statuia apostolului Sf.Petru şi în stânga lui statuia apostolului Sf.Paul , iar în nişele dedesubtul turnurilor statuile regelui Sf.Ştefan şi a regelui Sf. Ladislau. Altarul principal al bisericii a fost făcut din marmură de Cararra de către sculptorul Tomán Felix. Pictura de pe altar a fost realizată în ulei de către pictorul Pesky Gabor în anul 1837. Pe sanctuarul alungit (parte a bisericii vechi) este alipită o navă rotundă, acoperită cu o cupolă, care continuă cu o încăpere patrulateră flancată de cele două turnuri. Faţada principală domină aspectul exterior al catedralei: în faţa uşii principale este construit un portic format din şase console în stil corintic, încheiat cu un timpan. În timpan este reprezentată în mod alegoric Credinţa, sub forma unei femei ţinând în mâini un potir şi o cruce. În spatele porticului, pe frontonul bisericii sunt aşezate trei statuete: în centru, Inima lui Iisus (statuia originală centrală, care reprezenta pe Iisus Înviat, se află azi în curtea catedralei), flancată de statuia Sf. Petru şi cea a Sf. Pavel. Turnul în formă de prismă, cilindric în partea superioară, este înconjurat de jur împrejur cu un balcon. Cupola turnului este arcuită (asemănătoare cupolei catedralei din Agria). Turnul şi peretele navei sunt decorate cu console şi pilaştrii. La parter, pe faţada principală, în cele două nişe a turnului, sunt situate statuile Sf. Ştefan şi Sf. Ladislau. Interiorul bisericii este decorat cu picturi murale repezentând scene biblice. Cea mai reuşită este cea din cupolă, Iisus în biserica din Ierusalim, realizată de către Riedler János în 1836.
-->
Răspunsuri
ora 11.04 - 2 raspunsuri
Colegiul Național ”Alexandru Vlahuță” Rm. Sărat. Performanță din 1889
La 15 septembrie 1889, se înfiinţează prima şcoală secundară de stat în oraşul Rîmnicu Sărat, cu denumirea de „Gimnaziul clasic de băieţi”, cu ordinul Ministerului Nr.9798/1889. La această dată îşi are începutul actualul liceu. Inaugurarea şcolii s-a făcut în ziua de 24 septembrie 1889, în prezenţa cetăţenilor şi a autorităţilor oraşului. Gimnaziul clasic a fost înfiinţat, în primul an şcolar, 1889-1890, cu o singură clasă şi doi profesori, şi funcţiona în localul fostei primării, aflate în piaţa oraşului. S-a mutat, apoi, în anul şcolar 1893-1894, în actualul local, care avea numai parter, şi a primit denumirea de „Gimnaziul Vasile Boerescu”, după numele celui care donase terenul pe care s-a construit acest local. În acel an, gimnaziul funcţiona cu toate clasele: I, a II-a, a III-a şi a IV-a, având 11 profesori, oferind şi o serie de 7 absolvenţi.
În anul 1916, cursurile se înterup din cauza ocupaţiei germane. Localul este complet evacuat şi mobilierul distrus în întregime, arhiva şi materialul didactic fiind transportate la primărie. În anul şcolar 1918-1919, cursurile se reiau, iar în anul şcolar 1919-1920 gimnaziul „Vasile Boerescu” îşi schimbă denumirea în „Liceul Regele Ferdinand”. În anul şcolar 1920-1921, liceul funcţionează cu toate clasele I-VII bugetare şi se înfiinţează clasa a VIII-a extrabugetară. Etajul actualului local al liceului s-a construit între anii 1925 şi 1926. De asemenea, tot în aceşti ani, se construieşte şi o sală de gimnastică.
Între cele doua războaie mondiale, liceul, prin strădania şi elanul unor dascăli şi directori valoroşi, ca Ilie Teodorescu, Petre Vioreanu, Ion Creţu, Stelian Cucu, Ion Nistorescu şi alţii, a reuşit să se impună ca o şcoală cu bune rezultate.
După Reforma învăţământului din 1948, liceul îşi schimbă denumirea în „Liceul teoretic de băieţi” din 1948 până în 1949, „Liceul teoretic mixt”, din 1949 până în 1957, „Şcoala medie mixtă nr.1 Alexandru Vlahuţă”, din 1957 până în 1964 şi „Liceul Alexandru Vlahuţă” din 1964.
Din anul 1977 pâna în 1990, liceul funcţionează cu două profile, şi anume profilul de matematică-fizică şi profilul de mecanică, pregătind elevii în meseriile de mecanici pentru maşini şi utilaje şi prelucrători prin aşchiere. După 1990, liceul revine la profilul teoretic.
În anul 2000, prin ordin al Ministrului Educaţiei Naţionale, liceul devine „Colegiul Naţional Alexandru Vlahuţă”.
Liceul a cunoscut o dezvoltare continuă, nu numai sub raportul bazei materiale, a efectivelor de elevi şi cadre didactice, dar şi sub cel al conţinuturilor instructiv-educative şi al formelor multiple de activitate. De la efective de 160 elevi, în timpul în care a funcţionat ca gimnaziu, se ajunsese, în 1921-1923, la 601 elevi. În anul şcolar 1989-1990, liceul avea 28 de clase la cursul de zi şi 8 clase la secţia serală, totalizând un număr de 1267 elevi.
În anul şcolar 1989-1990, Liceul Alexandru Vlahuţă avea în încadrare 38 de profesori, 8 ingineri şi 12 maiştri instructori. Este ilustrativ faptul că 15 profesori aveau gradul I, 7 aveau gradul II, 15 aveau gradul definitiv şi un singur profesor era stagiar. Şi atunci erau organizate colective de catedră şi comisii metodice pentru desfăşurarea activităţii metodice şi ştiinţifice, colective şi comisii ce erau conduse de profesori cu experienţă pedagogică şi bine pregătite profesional. În acel an, 35 de elevi ai liceului erau premiaţi la fazele judeţene ale olimpiadelor şi concursurilor şcolare, iar 2 elevi erau premiaţi la fazele naţionale.
În anul 1989, la sarbătorirea centenarului liceului, cu toată situaţia dificilă a ţării, autorităţile de atunci, împreună cu directorul liceului, s-au străduit să refacă baza materială, cea mai importantă realizare fiind reabilitarea structurii de rezistenţă a clădirii liceului. În acest an, unitatea şcolară dispunea de 4 cabinete pentru predarea şi învăţarea matematicii, 2 laboratoare de fizică şi 2 de chimie, un laborator de biologie, 3 cabinete de stiinţe sociale, un cabinet de geografie, 3 cabinete pentru limba şi literatura română, 2 pentru limbi moderne, 5 săli specializate pentru predarea disciplinelor tehnice şi tehnologice şi 5 ateliere şcolare, un complex sportiv în aer liber, o sală de sport, o bibliotecă cu 28000 de volume şi un amfiteatru.
În prezent, în completarea educaţiei solide oferite în cursul programei obligatorii, colegiul oferă tuturor elevilor o vastă arie de activităţi extraşcolare. Acestea vin în întâmpinarea nevoii naturale a copiilor de a se dezvolta, simultan, atât pe plan intelectual, cât şi pe plan sportiv şi artistic, sau, pur şi simplu, de a aprofunda o anumită materie. Astfel, opţiunile elevilor au fost materializate într-o serie de activităţi extraşcolare:
– tabere, vizite de studiu şi schimburi de experienţă cu unităţi şcolare din ţară şi străinătate;
– ansambluri de dansuri populare, de dansuri moderne, formaţii de muzică, echipe de baschet, fotbal, trupă de teatru.
Colegiul Național ”Alexandru Vlahuță” Rm. Sărat - Buzău, înfiinţat la 1889