Frunzele uscate aleargă spre roata pământului,
Norii posomorâți acoperă cerul spre amiază,
La geamuri ploaia rece multe ore ne veghează
Prin crăpăturile ușii simt atingerea vântului.
La primele ore ale dimineții sunt mereu trează,
Muge adânc în pădure un cerb la malul râului
Este învolburat râul de la marginea satului,
Vântul tomnatic cu picurii ploii repede se aliază.
Pelerina de ploaie este mare și bine mă apără,
Lângă gard vin două ciute, cred că le este foame,
Merg în casă, am un sac cu boabe adus de acasă.
Pe cerul întunecat un tunet peste pădure scapără,
Mai aduc din casă ceva, câteva gustoase poame,
Aprind focul în sobă, a iarnă a început să miroasă.
-->
Răspunsuri
„Merg în casă, am un sac cu boabe adus de acasă.” doar citind acest vers nu pot oferi mai mult de șase. Îmi pare rău.
Ceva pierdut prin pădure. Tehnic, deja nu mai ai ce comenta, s-a format mâna... Totuşi ce face această poezie să fie sonet şi nu altceva? Până voi înţelege eu, nota mea este 8
.