Sus pe munte la Postăvarul în pădurea deasă,
Din zăpadă scot capul la lumină toți ghioceii,
Printre albăstrele își scutură capul încet clopoțeii,
Veverița sare din copac în copac tare voioasă.
Din pământul gras se ridică printre brazi copăceii,
În poenița verde paște o căprioară tare grațioasă,
Cerbul cu urechile ciulite singură nu o mai lasă,
Aleargă pe pajiștea acum verde grațioși iezii.
Se apropie o căprioară cu ochii umezi și catifelați,
Urcă cu mioarele pe munte sus veseli ciobanii,
Plouă din ochii cerului, se topesc repede zăpezile.
Un ieduț speriat tare s-a pierdut de ai lui frați,
Cerbul sare să-l scape din ale pădurii dihănii,
Muge mai tare, își marchează hotărât teritoriile.
-->
Răspunsuri
N-aș putea spune că eu scriu bine poezie, doar „mâzgălesc” cu inteligență și puțin umor hârtia, dar dacă aceste versuri „m-au luat” din punct de vedere cantitativ, îmi rezerv dreptul de a mă gândi mai bine dacă voi participa la viitoarele mini concursuri. Nu plâng, cu fruntea sus afirm că ar trebui revizuit regulamentul în ceea ce privește greșelile de tehnoredactare și cele gramaticale. Sunt multe concursuri în care nu iești acceptat cu greșeli de redactare sau gramaticale. Să mai vorbim despre... sonete? Cred că acum „bătrânul Will” plânge.
Nota este șase.
Ooo, "mulţi ghioceii"? Parcă se recunoaşte că e pe ultimele 4 minute.. S-a scăpat din mână cred ideea de sonet... nota mea e 7
!