Un pui de cerb, plictisit de pădure,
Și-a căutat un locșor într-un sătuc.
Nu s-a gândit că poate dă de bucluc,
Că zilele-i vor fi sterpe și dure.
Pribeagul a adormit lângă-un butuc
Extenuat, fără să se-asigure
Că vânătoru-ar putea să-l... măture,
Transformându-l în grătar pe-acest uituc.
Căprioara, simțindu-i rapid lipsa,
Aleargă într-un suflet spre acel sat,
Însă întâmplător se întâlnește
C-un pădurar. Parcă vede eclipsa,
Totuși cam răspicat i s-a adresat:
Pe puiul meu de ce l-ai prins în clește?
-->
Răspunsuri
Nota 9
Frumoasă poveste, din păcate în pădure vânătorul uită că este om.
Eu nu cred că un vânător poate fi dezbrăcat de calitatea sa umană, însă dacă n-ar fi ei, noi, toți ceilalți, am fi vegetarieni.