Ce monument e in poza de mai jos?
Ieri am prezentat Monumentul eroilor R 2 Grăniceri din municipiul Fălticeni - SUCEAVA
Iniţiativa ridicării unui monument închinat jertfei grănicerilor pentru salvarea oraşului Fălticeni de la distrugere aparţine primarului de atunci, Octav Lovinescu. Din diferite motive aceasta nu a avut ecoul scontat. Ideea însă a dăinuit şi a fost preluată de către primarul oraşului Fălticeni, Vasile Ciurea, şi de către prefectul judeţului Suceava, Ioan Mazere. În același asentiment a fost și un comitet format din 22 de personalităţi locale, dintre care îi amintim pe: comandantul garnizoanei, administratorul financiar – Petru Ioanescu, poliţistul oraşului, George G. Ghiţescu, generalul Neculcea C., locotenent-colonelul N. Gârlea, Octav Lovinescu, Ioan Tatos, profesorul Virgil Tempeanu, Gh. Papadopol, Ioan Giosanu, I. Dragoslav, Neculai Tolea, Adolf Bayer, Dimitrie Secară, Alexandru Cantacuzino – Paşcanu, N. Vaiselberg – doctor, Gh. Vârnav, Serafim Ionescu, Ioan Blându, Davidel Tatos şi Gheorghe Fira – învăţător din Hârtop, iar din 1929 profesor de muzică la liceu, şi avându-l ca membru activ pe locotenent-colonelul Becheanu Gheorghe, comandantul Regimentului 16 Dorobanţi din Fălticeni. Ca urmare, a fost ridicat un monument în anul 1922, care reprezintă un grănicer la veghe, monumentul fiind opera sculptorului Theodor Burcă, din Bucureşti. Monumentul militarului grănicer este dedicat victoriei armatei române din Regimentul 2 Grăniceri împotriva trupelor ruse bolşevizate care se retrăgeau în ianuarie 1918 de pe teritoriul României. Bătălia s-a dat la Spătăreşti şi a fost un succes al armatei române, iar după câteva zile de lupte, pe data de 15/28 ianuarie trupele bolşevizate ale fostului imperiu ţarist şi-au anunţat capitularea. Două zile mai târziu, pe 17 ianuarie 1918, Consiliul comunal Fălticeni adopta o decizie prin care se stabilea ridicarea unui monument dedicat eroismului militarilor români din Regimentul 2 Grăniceri. Ridicarea Monumentului Eroilor Regimentului 2 Grăniceri, a fost posibilă în principal prin subscripţie publică şi s-a ridicat, la finalizare, la suma totală de 168.444,65 lei. Costurile doar pentru Monumentul Eroilor Regimentului 2 Grăniceri au fost în valoare de 130.000 de lei, în sumă incluzându-se şi costurile pentru turnarea fundaţiei. Plata către sculptor s-a făcut în rate. Prima rată, de 30000 de lei, a fost achitată începând cu luna noiembrie 1921. Este de remarcat faptul că suma colectată de Comitetul de iniţiativă a fost insuficientă, diferenţa de aproximativ 80000 de lei a fost donată de către Casa Administraţiei Bunurilor Regale, ca urmare a unor apeluri din partea generalului Constantin Neculcea şi a locotenent-colonelului Gârlea N. (fost primar al oraşului Fălticeni) către Regele Ferdinand I. O cerere pentru finanţare a fost depusă şi la Ministerul de Război, însă, din păcate, nu a fost dat nici un răspuns. Totuşi, sume au venit si prin alte surse. Societatea „Monumentele Eroilor” a contribuit cu cea mai mare sumă, respectiv 25.000 de lei, Societatea „Cultul Eroilor” a donat 10.000 de lei, o sumă similară fiind acordată şi de Societatea „Vita” din Cernăuţi.Prima variantă a monumentului pe care a propus-o sculptorul Theodor Burcă primarului în exerciţiu, locotenent – colonelul Gârlea N., la 23 aprilie 1921 avea următoarele caracteristici: înălţimea era de 4,75m, sub forma unui trunchi de piramidă bine aşezat pe soclu, cu 2 trepte, iar în vârful coloanei era postat un vultur care îşi ia zborul, în cioc ducând lanţuri sfărâmate cu care părea că fusese încătuşat. Soclul urma a fi realizat din beton în formă de careu placat cu piatră şi amenajat în formă de bancă pe care se vor putea odihni călătorii aflaţi în trecere prin Fălticeni. Pe faţa şi spatele trunchiului de piramidă la mijloc urmau să fie fixate două plăci din bronz pe care, în basorelief, să fie sculptate episoade din timpul bătăliei. În partea superioară a trunchiului de piramidă pe faţa principală urmau să fie săpate numele eroilor căzuţi pe locul bătăliei, iar pe faţa opusă, numele membrilor Comitetului de iniţiativă. Realizarea acestei variante a monumentului urma să se facă în deplină colaborare între sculptorul Theodor Burcă şi arhitectul Cercului Militar din Bucureşti, Ştefănescu. Preţul estimat al acestei prime variante era de aproximativ 95000 de lei. Proiectul a stârnit vii controverse, provocând un adevărat scandal, mai ales în şedinţa publică a Comitetului de iniţiativă din 27 mai 1921, când s-au format două tabere, prima, favorabilă proiectului, condusă de colonelul Rădulescu Dumitru, fostul comandant al Regimentului 2 Grăniceri şi, în acel moment, Director al Infanteriei şi prieten al sculptorului. Tabăra care se opunea proiectului îl avea în frunte pe publicistul şi scriitorul Ion Dragoslav (pseudonim al lui Ion Ivaciuc), care a catalogat monumentul propus ca fiind „necorespunzător esteticei şi artei cerute şi nu face cinste oraşului”.Cel care a tranşat disputa printr-un compromis a fost generalul Neculcea Constantin, impunându-şi punctul de vedere şi anume că monumentul va fi realizat numai de către sculptorul Theodor Burcă, care va fi şi arhitectul lui, astfel făcându-se unele economii, iar acesta urmând să propună un nou monument deoarece cel în cauză nu întrunise unanimitate. Sculptorul Theodor Burcă şi-a însuşit obiecţiile formulate, a făcut chiar şi o vizită scurtă la Fălticeni unde s-a întâlnit şi discutat cu membrii Comitetului de iniţiativă, a vizitat locul unde urma să fie amplasat monumentul, a renunţat la sprijinul arhitectului Ştefănescu şi a propus o a doua variantă de monument, mult mai simplă şi mai ieftină, respectiv o cruce din piatră în înălţime de 3,3 m ornată cu diferite elemente florale tradiţionale româneşti. Nici acest proiect nu a primit aviz unanim, dar toţi membrii l-au apreciat pozitiv, ca fiind mai potrivit decât primul. În cele din urmă, cu 9 voturi din 17, câştig de cauză are sculptorul Teodor Burcă, dar cu condiţia ca „în locul vulturului, pe soclu să pozeze ca simbol, un soldat în poziţie inspirată potrivit cu împrejurările luptei de la Spătăreşti”. Monumentul este fixat pe un soclu din piatră de Câmpulung, în stil greco-roman, ce are două basoreliefuri de bronz, primul reprezentând un atac de infanterie din războiul de reîntregire, iar al doilea bătălia de la Spătăreşti, o coroană de lauri şi o frunză. Pe una din plăci apar numele eroilor căzuţi în bătălia de la Spătăreşti, 14 soldaţi, iar pe cea cea de-a doua placă o dedicaţie din partea locuitorilor oraşului Fălticeni. Monumentul propriu zis este un soldat grănicer de bronz, care stă într-un genunchi, privind în zare cu o mână la cască şi cu alta încleştată pe armă, în timp ce la picioare se află un vultur cu o cruce în cioc. Chiar dacă se află astăzi pe alt amplasament decât cel iniţial, monumentul reprezintă un simbol al oraşului Fălticeni.
-->
Răspunsuri
ora 11.05 - 4 raspunsuri
Palatul Nägele sau „Farmacia Kovács” - Timişoara
Palatul Nägele sau „Farmacia Kovács” - Timişoara
Palatul Nägele sau „farmacia Kovács” Timişoara
Cea mai impozantă casă de pe Hauptgasse, care închide perspectiva spre Piaţa de Fân, este clădirea cunoscută sub numele de „casa cu farmacia Kovács”. În anul 1910, Anton Nägele a cumpărat pe Strada Principală din Fabric, la intersecţia cu strada Timocului, un teren pe care a construit una din cele mai frumoase şi elegante case din cartier.
Pe colţul clădirii, la primul etaj, se remarcă un balcon circular, închis pe console, în timp ce balconul de la etajul al doilea este deschis pe coloane. Deasupra acestora, acoperişul, mai înălţat, are o formă conică şi este pus în evidenţă prin trei frontoane. O tijă aflată în vârf, pe care este încolăcit un şarpe, simbolizează farmacia de la parterul foarte înalt, cu ornamente incizate.
Balcoanele ies în evidenţă prin feroneria elegantă iar capetele faţadelor sunt marcate de frontoane înalte. Şi această clădire a fost construită spre a fi închiriată unor particulari sau firme iar amenajarea unei farmacii a fost prevăzută de la bun început. Intrarea acesteia este flancată de două statui înfăţişând două femei cu rochii drapate, aşezate pe console.
Farmacia a devenit, în scurt timp, celebră nu numai în Fabric, ci în întreg oraşul. Odinoară se numea „Sfânta Treime” dar în 1917 a fost cumpărată de Kovács Aladár, care a fost proprietarul acesteia în anii intebelici. A rămas cunoscută până astăzi sub numele de „farmacia Kovács”.
***
La sfârşitul secolului al XIX-lea, pe terenul actualului Palat Kovács exista o altă clădire, în care a fost înfiinţată cea de-a treia farmacie din cartierul Fabric.
Deschiderea farmaciei “La Sfânta Treime” a reprezentat un caz nemaiîntâlnit până atunci: în 1873, la solicitarea oraşului, Ministerul Sănătăţii şi-a dat acordul şi a autorizat municipalitatea să acorde dreptul personal pe bază de concurs. Din trei concurenţi înscrişi, a fost ales Franz Hönig.
În 1891, Hönig a vândut farmacia lui Ferdinand Supp. În 1893, aceasta a trecut la Eduard Feigl, în 1894 la Ernest Vida, în 1898 la Ignacz Neumann. În cele din urmă, farmacia ajunge în proprietatea farmacistului Anton Nägele, care, între 1910-1911, construieşte actualul edificiu, în stilul anilor 1900 (curentul Secession).
Palatul poartă numele doctorului Aladár Kovács care a cumpărăt de la Nägele atât clădirea, cât şi farmacia în anul 1917. Chiar şi în zilele noastre, la parterul palatului încă funcţionează o farmacie.
Palatul Nägele sau „farmacia Kovács” - Timişoara
Palatul Antal Nägele, cunoscut și ca Farmacia Kovács, este o clădire situată pe strada Dacilor, nr. 10 în cartierul Fabric din Timișoara.
Face parte din Situl urban „Fabric” (I), monument istoric cod LMI TM-II-s-B-06096.
A fost construit de farmacistul Antal Nägele pe locul unei farmacii mai vechi. Din 1917 a fost cumpărat de farmacistul Aladár Kovács, fiind și în prezent cunoscut drept „Farmacia Kovács”.