Sfârşit de lună septembrie 2016 şi început de lună octombrie 2016 aflate sub semnul unei răcoriri şi temperări consistente . Ploile abundente ,care ne indispun, încă nu se arată decât prin câteva zile puţin mai înnorate. Temperaturile tomnatice par să-mi priască şi le prefer căldurii şi razelor insistente ale soarelui din timpul verii. În schimb, frunzele căzute de prin grădini şi parcuri ne zoresc să observăm că ne găsim în ultima pătrime a unui an pe care ni l-am fi dorit cu toţii cât mai fructuos.
Recoltele sunt înmagazinate şi toţi producătorii au motive deosebite de bucurie şi sărbătorire. Anul agricol 2016 a fost în majoritatea cazurilor generos. Aşadar se poate şi pe la noi ,nu doar pe la OktoberFest în Germania, iar sărbătoarea poate debuta în clinchet de pahare şi strângeri de mână. Pentru confirmarea celor spuse mai sus, la Cetatea Oradea a fost organizată Sărbătoarea Recoltei 2016. Producători de cereale, legume , băuturi alcoolice şi non-alcoolice obţinute din produse naturale , au fost prezenţi încercând să convingă publicul şi să se facă remarcaţi . Bunadispoziţie a fost generală şi amplificată de tineri interpreţi de muzică populară. Am admirat standurile cu interes şi după aceea am plecat într-unul dintre corpurile cetăţii unde un eveniment propunea o expunere privind efectele media asupra copiilor. Prezentarea s-a dovedit utilă mai ales pentru părinţi, iar pe mine subiectul mă interesa de foarte multă vreme deoarece am remarcat că foarte mulţi tineri caută refugiul în acest plan virtual în lipsa unor satisfacţii sau preocupări apropiate. În acest mod ei devin doar nişte consumatori consecvenţi , puţin educaţi şi cu înclinaţi spre violenţă, vulgaritate şi obsesii erotice , neştiind să acceseze informaţia corectă şi să exploateze doar efectele benefice ale mediului online. La plecare , având câteva ore până la întoarcerea în provincie , m-am obişnuit să petrec un pic pe una dintre băncile unui parc din apropierea Crişului Repede care deosebit de bine amenajat acum, nu mai este atât de repede , ci doar … “repejor”. Şi din nou frunze căzute ca iluziile noastre , precum în poemul lui G. Topârceanu : “Cad grăbite pe aleea/Parcului cu flori albastre/Frunze moarte , vorba ceea,/ Ca iluziile noastre“.
În plan internaţional şi naţional ştirile principale încep să se axeze pe apropiatele alegeri prezidenţiale din Statele Unite ale Americii şi alegerile parlamentare din România. Competiţia dintre Hillary Clinton şi Donald Trump nu pare definitiv tranşată, iar în România incertitudinile trenează fără nicio explicaţie majoră. Speram la apariţii inedite sau la mai mult profesionalism şi spirit prevăzător mai ales în dreaptaromânească. În cele din urmă trebuie să ne mulţumim cu ceea ce avem. Poate într-o zi va fi invitată şi întrebată ce părere are , spre exemplu , doamna Doina Cornea sau poate .. nu va accepta. În acelaşi timp îmi răsună în minte versurile : “Ce liberi am fi …” ale regretatului Ioan Gyuri Pascu şi mă declar un “blue worker”.
Fără nimic premeditat, fără nicio informaţie anterioară , trecând doar prin zonă , am oprit să admir la Galeria de Arte Vizuale Oradea o expoziţie comună a mai multor autori de pictură şi sculptură contemporană . Lucrările expuse abordau imaginarul şi spiritul uman prin subiecte care oscilau între cele mai futuriste manifestări până la elementele esenţiale euharistiei ( pocal,vin, pâine). La fel de adevărat este că nu am avut timp să mă cufund deosebit de adânc în interiorul fiecărei lucrări , dar am rămas impresionat. Artistul este în această situaţie un .. Creator. Câteva versuri din literatura hittită ,vorbind despre virtuţile zeului Kumarbi, prind viaţă în momentul dialogului dintre sculptor şi piatră, pictor şi pânză : “Ci mintea-i ştie tot ce-o să se întâmple./ Se-mpreunează dar cu Stânca mare/ Şi-aceasta îi cunoaşte bărbăţia,/ De cinci ori o cuprinse-n braţe,/ De zece ori în braţe-o strânse… “.
O mică tradiţie începe să se înfiripe aproape imperceptibil prin Festivalul Internaţional de Teatru Scurt Oradea aflat la a IV-a ediţie. Nerăbdător şi entuziast , am dorit să-mi sincronizez timpul liber propriu cu programarea unor piese cât mai interesante, însă nu am reuşit întru totul. Am ratat câteva piese foarte bine cotate şi am riscat să ratez chiar deschiderea prin cumpărarea biletului cu doar o oră înaintea deschiderii. La deschidere au participat în calitate de invitaţi câteva personalităţi ale oraşului Oradea, iar publicul a fost unul select într-o mare măsură. Prima piesă jucată în acea seară minunată a fost Domnul Jurdan , o readaptare după piesa originală “Burghezul Gentilom” a autorului francez Moliére. O parodiere şi critică majoră a societăţii contemporane prin posibilităţile infinite pe care le pune la dispoziţie şi chiar le oferă unor personaje inculte şi obscure pentru a parveni şi a distorsiona bunul mers al societăţii. Personajul principal este deosebit de ambiţios, un parvenit fără o minimă cultură , care consimte să împartă bani peste tot pentru a fi iniţiat în tainele culturii , ştiinţei şi sportului. Profesorii angajaţi constată incapacitatea lui de a acumula cunoştinţe cu care nu rezonează, asupra cărora nu are nicio afinitate. Aplauze , râsete, momente speciale în timpul piesei care au lăsat locul unor profunde reflecţii privind realităţile dureroase ale lumii în care trăim.
La a doua piesă la care am participat am fost mai prevăzător. Am cumpărat biletul de pe biletmaster.ropentru a nu avea surprize. Piesa autorului spaniol, intitulată simbolic Agamemnon, face trimitere la renumitul personaj antic şi la rememorarea întregului scenariu al acelor timpuri în condiţiile unei critici ale epocii contemporane aflate între tragedie şi speranţă prin posibila redimensionare. Aflaţi întresupermarket-uri, fast-food-uri,pet-uri, pungi de plastic, aripioare de pui, adidaşi şi trening-uri, există riscul să nu mai observăm esenţialul , să primim totul de-a gata , să fim doar consumatori care nu contribuim cu nimic. Acea întrebare din timpul piesei : “Tu ce ai făcut ?” a căpătat un ecou răscolitor , profund până la sinistru , iar răspunsul : “Nimic” , sec şi nemulţumitor . Cred însă că această critică prinde bine doar unui segment relativ restrâns al populaţiei care este capabilă să o şi însuşească responsabil. Acei oameni măcar vor încerca febril să evolueze, să inoveze sau chiar să inventeze ceva pentru a putea răspunde : am făcut ceva. Majoritatea populaţiei va rămâne însă inertă şi antrenată şi ,cel mai dureros, într-un spirit de frondă de neînţeles va protesta, va critica absolut orice. Împotriva acestora , convins fiind că există oameni care au croit multe lucruri bune în lumea contemporană, aş comanda încă 10000 de hamburgeri chiar dacă nu sunt de acord cu efectele negative ale globalizării şi spiritului lasciv al lumii contemporane. În acelaşi timp conflictele locale , regionale şi internaţionale riscă să se înmulţească şi se amplifice. Un război troian contemporan în desfăşurare este surprins în piesă şi deznodământul sau evoluţiile sunt incalculabile. În rare cazuri sunt de prevăzut rezultate timide ale reconcilierii , precum în Iliada lui Homer unde Priam îndurerat poposeşte în cortul lui Ahile : ” <<Singurul care-a mai fost al oraşului sprijin şi-al nostru,/ Tu l-ai ucis deunăzi, când el se lupta pentru ţară, /Scumpul meu Hector ! De dragu-i venit-am aici; de la tine/ Vreau să-l răscumpăr pe el şi-ţi-aduc o grămadă de daruri./ Teme-te, Ahile, de zei şi de mine te-ndură, amintindu-ţi/ C-ai şi tu un tată bătrân; ba eu sunt mai vrednic de milă,/ M-am biruit şi făcut-am ce n-a făcut nimeni pe lume,/ Mâna ce crud îmi ucise feciorul am dus-o la gură.>>/ Zise şi-un dor de părinte şi-o jale-i stârni lui Ahile ./ El pe moşneag apucându-l de mână domol îl împinse/ Şi se porniră pe plâns amândoi…” (Iliada ,Cântul XXIV) .
Vă urez ca luna octombrie 2016 să contribuie pozitiv la starea dumneavoastră de sănătate,optimism şi creativitate !
-->
Răspunsuri
Apropo:
P'aci ne tutuim.
Poți a-mi zice nea Mihail când e de bine și ”inginere” când ești călcat pe coadă.
Ce-ți dai singur cu barda-n coaie? Aprecierile n-au fost de loc măgulitoare (s-aștepți de la alții!) a fost o analiză, absolut subiectivă dar corectă, zic eu, și nu mă fă să-mi schimb opinia
Am să merg și la tine pe blog.
Tovarăşe Inginer ... , te rog să nu-mi mai laşi astfel de comentarii... ! Eu am mulţumit pentru ceea ce am considerat a fi de bun simţ în aprecierea dvs., dar îmi pare rău dacă obişnuinţa vă conduce la exprimări indecente ! Eu nu-mi permit şi nu mă caracterizează astfel de exprimări ! Regret că am iniţiat aceste dialoguri , iar dacă cineva vă permite acasă, pe stradă sau oriunde altundeva aşa ceva ... , mare minunăţie de intelectualitate şi dialog public avem ! Repet : vă faceţi un bine şi dvs. şi mie ! Şi învăţaţi să scrieţi mai corect : de loc sau deloc..., şi cred că se poate continua ! Bye, inginere !
Ha, ha,ha! Bun. Îmi place!
Bagă mare!
Ăăă..., nea Mihai ! Cicăleală, cicăleală, dar să-ţi dai cu "barda-n c...e" pe o reţea literară e ca şi cum ai da 100 de nituri în ... fund la o oală ! Ştiţi ? Bye, Nea Mihai !
E distractiv să spargi nuci cu sigiliul
Excelent!
De mult nu am mai citit o memorialistică atât elegantă prin limpezime, conciziune, bun simț și fără a pica în laconism telegrafic.
Felicitări!
Vă mulţumesc pentru răbdarea de a parcurge aceste rânduri şi la fel de mult pentru cuvintele şi aprecierile atât de favorabile şi măgulitoare ! Mă găsiţi şi pe blogul personal : https://radualinbalaj.wordpress.com/
Cu stimă, al dvs., Radu-Alin Balaj !