Zilele caniculare dintre lunile Iunie 2017 și Iulie 2017 au creat un disconfort termic aproape neegalat pentru majoritatea semenilor, iar acumulările de umiditate s-au transformat în amenințătoare scenarii de furtună cu vijelii și grindină.Asemenea potențial și ipoteză meteorologică este specifică doar lumii ecuatoriale și tropicale, dar au păgubit deja regiuni întinse ale României și Europei Centrale. Din fericire teritoriul Crișanei a fost ferit până acum aproape miraculos, cu unele excepții, de aceste efecte ulterioare ale caniculei.
(sursa foto: Internet)
La Oradea, în prelungirea corso-ului orădean, s-a reușit amenajarea unei piațete care cel puțin momentan, în armonie cu renovarea clădirilor aflate în proximitate de o valoare cultural-religioasă rarisimă, se raportează la cele mai înalte standarde europene. Așadar, numeroase evenimente culturale și muzicale găsesc spațiul cel mai prielnic aici, iar numeroși cetățeni sau turiști se destind și delectează pe terase sau pe bănci. În urmă cu aproximativ o lună Târgul Gaudeamus a chemat toți iubitorii de carte sub cortul, la propriu, al solidarității și memoriei culturale universale.Vizitatori mulți, cumpărători puțini. În perioada 13-15 iunie, dintr-o inițiativă și intenții aproape exclusiv locale, Școala de Artă Francisc Hubic a pregătit trei seri de concerte în aer liber, în cadrul spectacolului “Varietăți Muzicale”, având ca invitați nume sonore ale muzicii ușoare și culte naționale, aș spune eu. Din păcate stilul critic, zeflemitor, elegant sau educativ al lui H. Moculescu, A. Temișan, Ozanei Barabancea sau al Formației Proconsul nu sunt dintre cele mai apreciate. Au existat însă suficienți iubitori ai genului, iar scena și efectele au fost fabuloase. Fiecare melodie a fost specială și personal parcă am vibrat cel mai mult la melodia: “Hai acasă” interpretată de A. Temișan, cu refren:“Ne așteaptă/Mama, tata,/ Prieteni vechi/Frați și surori”. Pe margini pentru a răcori și impresiona țâșnea ca dintr-un izvor jeturi de apă oblice și verticale precum un vers din Anyte ( sec. III î.e.n.):“Lângă livada cu șuier de vânturi, pe țărmuri cărunte/Chiar la răspântia de drum, Hermes (borna) de piatră mă-nalț./Cei osteniți drumețind, către mine-și îndreaptă popasul./Eu le deschid în izvor apele reci din adânc”. ( Fântâna lui Hermes,IX,314).
Anterior acestei serate în aer liber, la doar câteva ore distanță, am participat la o conferință care a avut loc la salonul de carte Ratio&Revelatio intitulată:“România, Germania și chestiunea evreiască, 1940-1944”. Evenimentul a prilejuit lansarea de carte a cercetătorului științific al Institutului de Istorie de la Cluj-Napoca, Ottmar Trașcă, cu titlul:“Diplomați români în slujba vieții”. Relațiile româno-germane au oscilat în anii 30-40, iar România a fost atrasă în mirajul jocurilor de interese și diplomatice ale Germaniei naziste. Deși am mai postat referitor la acest subiect atât de sensibil, am participat deoarece autorul și susținătorul său ( universitarul orădean Mihai Maci) propuneau o dezbatere și analiză de la nivelul celui mai înalt for al dialogului inter-cultural, politic și al relațiilor internaționale: diplomația. Între timp Germania și-a cerut oficial scuze. Mă limitez acum la a condamna ceea ce s-a întâmplat și la a mă declara satisfăcut de faptul că au existat diplomați români celebri care au contribuit la salvarea unui număr impresionant de evrei. Un subiect atât de vast și dureros nu ar putea beneficia vreodată de o atenție sau spațiu suficient. Noi cei de acum nu putem decât să luăm atitudine precum Elie Wiesel:“Știu numai că, fără această mică lucrare, viața mea de scriitor sau viața mea pur și simplu nu ar fi fost ceea ce este: cea a unui martor care este obligat, din punct de vedere moral și uman, să împiedice dușmanul să obțină o victorie postumă, ultima, ștergându-și crimele din memoria oamenilor”(Noaptea).
Mă întrebam din când în când cum o mai duce poetul. Citesc poezie de fiecare dată când am ocazia și mă satisfac enorm formele din ce în ce mai evoluate și profunde ale acesteia. Consider poetul un creator care a găsit o formă superioară de exprimare, un creator care lucrează din caolin porțelanuri poleite cu praf magic de stele. În sala festivă a Baroului Bihor a avut loc lansarea unui volum de poezie intitulat: “Aliodora – se lucrează la o altă lume -“ a renumitului poet bihorean, Alexandru Sfârlea. Lansarea volumului a beneficiat de o atenție deosebită având în prezidiu, alături de autor, personalități marcante ale județului: Pașcu Balaci, avocat,om de cultură,poet, Ioan Moldovan, director al Revistei Familia, Dan Horațiu Popescu, prof. univ. dr., Florian Chelu, artist, muzician. Publicul a fost de asemenea unul deosebit de select: poeți, artiști, profesori. Emoțiile au fost amplificate de momentul ales: autorul a împlinit o frumoasă vârstă( 70 de ani), fiind felicitat și elogiat pentru felul său boem de a fi și pentru longevitatea sa în spectrul cultural bihorean. “Ochiul” critic a remarcat o evoluție a poeziei lui Alexandru Sfârlea prin acest volum, fiind remarcate poeziile de dimensiuni reduse, dar profunde. A fost susținut de membrii familiei ( soție,fiice).De fapt, poetul demonstrează că este într-o febrilă căutare, visează la o altă lume, dorește evadarea dintr-o lume compromisă. Se refugiază în propriul ego și își imaginează noul tărâm ( Sfârlesia sau Aliodora,aluzie la Aliodor împărat, Ființele Impos). Unele versuri exprimă regrete, nostalgii, iubiri neîmplinite:“Exprimau sentimente, trăiri,/prin gaura cheii se priveau galeș,/ se sorbeau din priviri/și se făcu târziu și târziul/se sfârșise și el,/ apoi și-au făcut semne de adio/până a doua zi,/când altcineva/a răsucit cheia”(Altcineva). Recenzarea a evidențiat calitățile volumului și abilitățile autorului, fiind menționate și greutățile întâmpinate datorită faptului că se citește tot mai puțin. Personal, în acord cu unele sentimente ale poetului, îmi doresc o altă lume, dar cineva vinovat dorește să trăiască permanent în… “prezentul continuu”, speriat de viitor și cu un trecut mult cosmetizat. Aceștia sunt cu adevărat cineva: anti-eroii! Istoricul și scriitorul P.Cornelius Tacitus spunea încă din antichitate în Dialogul despre oratori:“Deoarece poetul trebuie să închirieze o casă, să facă rost de o sală, să încropească niște bănci și să împrăștie peste tot invitații. Și chiar dacă duce la bun sfârșit recitația, faima ține doar o zi sau două, ca o iarbă tăiată sau o floare ruptă, care se usucă fără să fi ajuns la rodire temeinică deplină. Ea nu-i prilejuiește nici prietenie, nici legături clientelare, nicio amintire trainic rămasă în suflet, precum o binefacere care să fi atras recunoștință, ci urale nestatornice, laude trecătoare și o bucurie ce zboară în altă parte.” (Dialogul despre oratori,IX,3-4.)
Vă doresc o lună Iulie 2017 inegalabilă, însorită și răcoroasă, confortabilă !
-->
Răspunsuri