Timp
„Toate ne învaţa timpul care ne şi îmbătrâneşte.”
(Aeschylus (n. 525 î.Hr la Elefsina – d. 456 î.Hr.), a participat la Bătălia de la Marathon (490 î.Hr.) şi Salamina (480 î.Hr.) împotriva perşilor, unde a dat dovadă de curaj şi devotament. Este supranumit „părintele tragediei universale”. „Perşii” este singură piesă cu subiect istoric care s-a păstrat.)
„De nimic nu ducem atâta lipsă ca de timp; într-adevăr, viaţa este scurtă, iar ştiinţa este vastă, aici fiind vorba de acea ştiinţă care-i în stare să vindece bolile sufleteşti şi să ne aducă fericirea durabilă.”
(Zenon din Eleea (cca. 490 î.Hr. – Cca. 430 î.Hr.) a fost un filozof grec presocratic, din sudul Italiei, şi membru al şcolii filozofice a eleaţilor, întemeiată de Parmenides. Numit de Aristotel fondatorul dialecticii, el este cel mai bine cunoscut datorită paradoxurilor (aporiilor) sale. Se cunosc 40 de aporii ale sale.)
„Toate le întunecă timpul şi le cufundă în uitare. Toate le aduce la momentul potrivit timpul; timpul îndelungat ştie să schimbe nume şi înfăţişare, natură şi soartă.”
(Platon (n. cca. 427 î.Hr. — d. cca. 347 î.Hr.) filozof al Greciei antice, student al lui Socrate şi învăţător al lui Aristotel. Împreună cu aceştia, Platon a pus bazele filozofice ale culturii occidentale. Platon a fost de asemenea matematician, scriitor al dialogurilor filozofice şi fondatorul Academiei din Atena, prima instituţie de învăţământ superior din lumea occidentală.)
„Timpul scoate în cele din urmă la lumina tot ce-i ascuns.”
(Marcus Iulius Philippus (cca. 198 - 249), cunoscut ca Filip Arabul, după originea familiei sale, a fost împărat roman între anii 244 - 249.)
„Timpul ne învăţa multe dacă pentru noi trecerea sa nu este zadarnică.”
(Menander (Menandros; cca. 342-291 î.Hr.), dramaturg grec, cel mai cunoscut reprezentant al noii comedii ateniene, a fost fiul lui Diopeithes - identificat de unii ca general atenian şi guvernator al provinciei trace Chersonese.)
„Orice acţiune are clipa să prielnică şi exista un timp anume pentru toate îndeletnicirile de sub cer pentru că acestea să reuşească.”
(Septuaginta, traducerea Pentateuhului şi a celorlalte cărţi ale Vechiului Testament din ebraică în greacă. Ulterior, denumirea s-a extins asupra tuturor cărţilor Vechiului Testament.)
„Nimeni nu-i iubit de timp, cu excepţia înţeleptului; nimeni nu-i este odios; timpul nu-i indiferent faţă de nimeni; pe toţi îi răpeşte în cele din urmă timpul.”
(Mahabharata (nume ce semnifica „Marea Indie”). Marea epopee sanscrita Mahabharata, împreună cu Ramayana, reprezintă una din culmile gândirii poetice, o realizare din cele mai fascinante ale multimilenarei civilizaţii indiene.)
„Nu exista nici o realizare omenească, cu excepţia desăvârşirii şi eliberării, pe care să nu o distrugă în cele din urmă timpul.”
(Marcus Tullius Cicero (106-43 î.Hr.), a jucat un rol important în perioada de sfârşit a Republicii romane. Activitatea sa literară şi politico-socială s-a concretizat în domenii atât de numeroase, încât Cicero poate fi calificat drept un om universal, homo universalis.)
„Cel mai preţios sfetnic al omului, atunci când ştie să-l consulte, este timpul.”
(Publilius Syrus, libert de origine siriana, a devenit un scriitor latin celebru, apreciat în epoca datorită atât temelor realiste ale pieselor sale, bazate pe res privată, comicului de situaţie şi de caracter, cât şi profunzimii sententelor sale. Din lucrările lui Syrus nu s-au păstrat decât titlurile mimilor, un fragment parodiat de Petronius (Satyricon, cap. LV) şi sentente grupate, după moartea sa, într-o antologie cu scop didactic.)
NOTĂ: în curând voi relua dialogurile însuşite...
-->
Răspunsuri
He, he, hei... Fabulator temporis" cândva promova acest inedit sistem de citate. Felicitări pentru reluare!