categorii forum

Am murit, din fericire

Mă numesc Oriana. Am douăzeci și doi de ani. Nu am părinți, și asta nu pentru că ar fi murit, ci pentru că nu i-am văzut niciodată. Mătușa Aimee, cea care m-a crescut, îmi spunea că am moștenit ochii mamei și nasul tatălui meu. Urât nas, dacă mă întrebați pe mine. Cam lung pentru fața mea rotundă. Dar, de ce să mă plâng? Alții primesc vile, mașini, bani; eu am primit un nas. Noroc cu ochii mamei mele. Mari, rotunzi, albaștri ca cerul senin. Părul nu știu de la cine îl am. Mătușa nu mi-a spus, iar eu n-am întrebat-o. Până când n-o să apară vreunul dintre părinți să-l adjudece, îl voi numi al meu. Negru corb, des, lung. Pentru că nu am timp de pieptănat, îl țin împletit într-o coadă de școlăriță. Îmi amintesc că în gimnaziu sufeream din cauza părului lung, băieții mă trăgeau de el. Mătușa mă consola spunându-mi că băieții mă plăceau și de tonți ce erau, așa alegeau să-și arate simpatia. Ciudată specie, și băieții ăștia!

Asta se întâmpla când eram o fată bună. Acum nu mai sunt nici fată, nici bună. Să nu credeți că sunt unul dintre amărâții aceia nesiguri pe sexualitatea lor. Îmi plăcea să fiu fată și aș fi fost în continuare dacă nu aș fi murit. Acum sunt un recuperator. Unul dintre cei mulți. Mă rog, prin cercurile înalte – la propriu – prin care mă învârt ni se spune recuperatorum, dar nu m-am prăpădit niciodată după latină. Vă întrebați cum de sunt moartă și totuși vă povestesc despre mine? Vă voi dumiri în scurt timp. Nu recuperez datorii, ci suflete. N-am salvat nici un suflet până acum și asta  pune în pericol propria mea recuperare. Mi s-au dat ca ajutoare doi salvatorem, Ama și Abel. Ama reprezintă Raiul, iar Abel, Iadul. Până acum nu m-au ajutat cu nimic, pentru că afurisiții ăștia doi se cunosc încă de pe când erau în viață, și se pare că au multe de împărțit. După câtă pasiune pun în înfruntările lor, bănuiesc că au fost amanți, dar încă nu i-am întrebat. Nu-i cunosc decât de două zile și... încă nu mi-am pierdut răbdarea. Dar după clocotul pe care îl simt agitându-mi venele, nu va lipsi mult până să-i iau pe ăștia doi și să-i pocnesc cap în cap.

Fragment din noul meu proiect.

Trebuie să fii membru al Cronopedia ​​pentru a adăuga comentarii!

Înscrieți-vă Cronopedia

Voturi 0
Trimiteți-mi un e-mail când oamenii răspund –

Răspunsuri

  • Cu bucuria lecturii!

  • Citit cu drag!

  • Semn de plăcută lectură.

  • Theo, prima parte am recitit-o cu plăcere. A doua parte mi-a trezit interesul din nou pentru proza ta.Smile.gif

Acest răspuns a fost șters.

Topics by Tags

Monthly Archives

-->