Am scris despre iubire pe creasta un val,
Din marea înecată-n iubire şi în chin,
Am scris să ştie lumea-n amonte şi aval,
Că am păstrat iubirea-n petalele de crin.
Am scris despre iubire pe colţul unei stele,
Cu picuri de durere şi lacrimile mele,
Care au curs din plâns pe-a inimii grădină,
Din visul meu cel drag, ce-i stropul de lumină.
Am scris despre iubire în roşul mac al verii,
Cu roşul sângeriu din lacrima durerii
Şi am ţesut o lume în care am păstrat,
Iubirea ne’mplinită, din care ai plecat.
Am scris despre iubire-n solfegii fără note,
Gând neşlefuit, eu am pictat pe cer,
Ce-aduce pe pământ, ploaia caldă-n grote
În lacrima de dor şi-n neînteles mister.
Cât, încă, voi rămâne la masa întâmplării,
Şi lacrima va arde sub geana-nstrăinării,
Voi scrie de iubire pe tot ce e firesc,
În versul ce-i născut din tot, ce eu iubesc.
Trebuie să fii membru al Cronopedia pentru a adăuga comentarii!
-->
Răspunsuri
”Cât, încă, voi rămâne la masa întâmplării,
Şi lacrima va arde sub geana-nstrăinării,
Voi scrie de iubire pe tot ce e firesc,
În versul ce-i născut din tot, ce eu iubesc.”
Minunat! Mi-a plăcut foarte mult poezia.
multumesc cu tot dragul...