Am visul

[Chiorean Aurel]

AM VISUL MEU...

Am visul meu ce tremură și plânge,
pe marginea de cer,puțin mai sus,
mă leagă-n el iubirea,cu-al ei sânge,
în fuga mea din roșu spre apus.
Trăiesc din frunzele necoapte sau păcat,
sub dor nestăvilit,ce dor răstoarnă,
să capăt,dacă-mi dai nevătămat,
un cer senin,o clipă și-încă-o toamnă.
Am visul meu,îți mai aduci aminte,
de clipele ce-n drag,ne aruncăm,
le-adun icoană sfântă și cuminte,
le strâng la piept,apoi le pun în ram.
Am visul meu,în zilele purtate,
pe o coroană-a pomilor de tei,
e prins să știi în rugi neterminate,
dar dacă vrei,i-al tău și poți să-l iei.