Când îmi zâmbești, un val puternic mă străbate și în goana lui aruncă sufletul din mine.
Dar eu știu ce mă așteaptă, îl prind la timp și-l pun la loc fără să mă vadă cineva.
Când razi, spiritul meu e catapultat, dar mai repede decât sufletul și nu-l pot prinde.
Dar am puterea să-l culeg repede de pe jos, să-l suflu și să-l pun la loc fără să vadă cineva.
Când mă îmbrățișezi, spiritul și sufletul meu sunt proiectate în sus iar eu nu le mai pot prinde, te țin pe ține în brațe. În cădere se fac țăndări și rămân paralizat.
Atunci, îngerul meu le recuperează, le reface cu mare grijă și le pune înapoi în mine, mai curate și mai puternice.
Când mă săruți, sufletul și spiritul meu explodează, se transformă în fluturi de toate culorile, dimensiunile, paralizând, bineînțeles.
Îngerul meu fiind atent le prinde repede în plasa lui specială, le sortează și reface structura mea interioară, Sinele, singurul pe care aș putea lua cu mine după moarte.
Pentru că am avut parte de atât de multe explozii și zdrobiri, sper că energiile tale vor rămâne amestecate un pic acolo, ajutându-ne să ne recunoaștem și să fim împreună chiar și după moarte, pentru eternitate.
Dar, trebuie să fim foarte atenți ca să nu pățim ca și mulți alții. Într-un moment de neatenție bine pândit, cineva ne poate schimba lentilele și ne vom vedea de foarte, foarte aproape, unde orice mică imperfecțiune devine un defect major, ori ne vom vedea de foarte, foarte departe și vom părea mici, mici, mici și meschini. Iar până se vor dezmetici îngerii noștri am fi deja niște străini imuni și împietriți, fără zboruri, țăndări și artificii.
Așadar, mă rog zilnic să te pot face să continui să zâmbești, să razi, să mă îmbrățișezi, să mă iubești. Astfel artificiile din jurul nostru nu vor lăsa pe nimeni să schimbe ceva.
-->
Răspunsuri
Multumesc!
Multumesc!