(Lyon)
Azi noapte m-a căutat un înger
Şi m-a întrebat dacă am răni, dacă sînt bolnav.
Nu, i-am răspus ; toate rănile mele sînt vindecate-
Numai sufletul meu este amar-jilav !
Mai bine ia-mă sub aripa ta – i-am mai spus,
Şi du-mă undeva, în altă dimensiune.
Unde ? In cerurile de sus
Nici Dumnezeu nu mai poate face azi vreo minune.
Şi nici noi nu mai sîntem puri
Şi de aceea vrem să vă întelegem gîndirea.
Noi sîntem mǎcinati de atîtea uri
Cîte nu puteti cuprinde nici cu privirea.
Şi era intre noi un zid de piatră.
Du-te la femei, i-am mai spus !
Şi el m-a privit, trist, încă o dată,
Şi de lumina nopţii s-a lăsat răpus.
De ce voi, oamenii, nu vă lipsiti
De păcatele voastre cele grele ?
Pentru că sîntem lehamiterisiţi
De liturghiile inutile din vremile rebele.
Ci, în răstimpurile bune lenevim,
Ca să vedem de unde ne vine atîta greaţă,
Cîtă doar voi, îngeri si heruvimi,
Ne-o puneţi peste priviri, ca pe o ceaţă!
Şi îngerul mi-a căzut la picioare -
Iartă-mă ! a hohotit disperat
Şi a început să plîngă ca o floare
În sufletul meu de iubire-nsetat !
FIN
-->
Răspunsuri
Cu prietenie Lenuş
Era un anger tare dragut, putea avea un dialog omenesc, frumoase versuri...