Cerul se răsfiră
valul de lumină curge
peste frânturi desculțe de amintiri
mirosul de viață îmbracă universul
divinul pare aproape de lumea viselor
gândurile prind aripi
poposesc pe corola verde a lumii
descifrând tremurul nopții
sub firida întredeschisă a lunii
sculptând sufletele
după bunul plac
lacrima pământului își răstoarnă preaplinul
rătăcind prin grotele mute
într-un dans amețitor
contopindu-se cu oceanul vieții
lăsând cheia puterii
în fața porții destinului
-->
Răspunsuri