Călătorul
Călător proclamat,
Răbdător, înzestrat,
Din trecut
Petrecut,
Infinit viitor,
Cu-al meu gând
Călător ...
Am șoptit,
Socotit;
Ce a fost ne-nțeles
Își găsește un sens,
Liniștea ia volum,
Se ridică din scrum ...
Eu ating depărtări,
Și vibrări, și chemări ...
Merg,
Tot merg
Și tot merg,
Ca o rază converg ...
Și tot caut și strig,
Noapte e și e frig ...
Călător-absolut
Din abis renăscut,
Lut cu foc mângâiat
Eu, astfel, botezat,
Și hrănit cu scântei,
Din Divin - un crâmpei,
Cu sclipiri în idei.
Un etern călător,
Eu, prin timp trecator ...
16 martie 2021
Mara Emerraldi
Vizualizări: 6
Trebuie să fii membru al Cronopedia pentru a adăuga comentarii!
Domnule Pintilie, e atat de frumos ce-ați scris! Ati prins trăirea momentului si ati predat-o cititorului. Un MULȚUMESC, da, cu majuscule, din partea mea, la fel de sincer ca al insetatului, cât si bucuros ca al celui ce zboara in acel oraș.
Eram călător, eram în trecere printr-un orășel . Am făcut un mic popas la un magazin mic pe un colţ.
În timp ce mă plimbam prin magazin am observat un bătrân într-un colț. Era abătut și din când în când mai scotea câte un scâncet, întindea mâna spre ceva. Nu am acordat prea multă atenție, și-am luat o apă rece și am mers la casă să plătesc.
În timp ce făceam conversație cu proprietarul magazinului, bătranul a scos din nou același sunet.
Asta m-a făcut pe mine să întreb: "Ce se întâmplă cu bătrânul din magazin? E în regulă? Pare că îl doare ceva."
Proprietarul a spus "Aaa, e un pic suparat, nu mai are nici un ban şi nu a cerut niciodată! Stă acolo şi nu are curaj!"
"Păi cu siguranță îl doare ceva sau vrea o sticlă de băutură! De ce nu se ridică să spună?"
Vânzătorul se gândește puțin și spune: "Păi… cred că vrea o sticlă de apă, dar nu poate cere! Are o reţinere! Cred că nu îi este sete foarte tare." M-am apropiat, i-am intins sticla de apă. Cu lacrimi în ochi a spus cel mai sincer multumesc!
A fost o călătorie minunată, parcă zburam în acel oraşel!
-->
Răspunsuri
Eu multumesc! A fost o plăcere versurile! Bucuria este mare, acum după ce a-ţi citit şi rândurile mele! Rămân călător!
Simplu călător!
Eram călător, eram în trecere printr-un orășel . Am făcut un mic popas la un magazin mic pe un colţ.
În timp ce mă plimbam prin magazin am observat un bătrân într-un colț. Era abătut și din când în când mai scotea câte un scâncet, întindea mâna spre ceva.
Nu am acordat prea multă atenție, și-am luat o apă rece și am mers la casă să plătesc.
În timp ce făceam conversație cu proprietarul magazinului, bătranul a scos din nou același sunet.
Asta m-a făcut pe mine să întreb: "Ce se întâmplă cu bătrânul din magazin? E în regulă? Pare că îl doare ceva."
Proprietarul a spus "Aaa, e un pic suparat, nu mai are nici un ban şi nu a cerut niciodată! Stă acolo şi nu are curaj!"
"Păi cu siguranță îl doare ceva sau vrea o sticlă de băutură! De ce nu se ridică să spună?"
Vânzătorul se gândește puțin și spune: "Păi… cred că vrea o sticlă de apă, dar nu poate cere! Are o reţinere! Cred că nu îi este sete foarte tare." M-am apropiat, i-am intins sticla de apă. Cu lacrimi în ochi a spus cel mai sincer multumesc!
A fost o călătorie minunată, parcă zburam în acel oraşel!