Nimeni nu-l vede stăpân
într-o piele de-a lor
gata să se pună chezaş
pe faţa norocului,
fără nicio remuşcare
când inima pe masă o pune.
Scântei se nasc în cerul atingerii
şi creşte prin mine copacul copt
de mi se tulbură clipele
prin care simt că mă înalţ.
Înscrie-n memorie cuvântul
care tot timpu-mi vorbeşte
şi-şi lasă ecoul
să-l auzi când inima-ţi cere.
Crucea să o vezi ca un simbol
pe fiecare munte în faţă
şi s-adormi în sufletul podişului
cântând imnuri Transilvaniei.
Răspunsuri