Sunt iubire și iubesc
- sentimentu-i omenesc.
Sunt iubire, sunt scânteie
într-un trup mic de femeie.
Iubirea-mi țese, creează,
ce-i în juru-mi, luminează,
Iubire-mprăştii de una,
precum raze-n noapte, luna.
Din Cuvânt îmi e iubirea,
Iubirea-mi este menirea,
Iubirea-mi este mirare
pentru cel ce nu o are.
Ea, iubirea-i primăvară,
e minunea care zboară,
zboară-n timp și îl măsoară
în noapte, în zori și-n seară.
Umblă-n lung și umblă-n lat,
de la sărac la-mpărat,
poleind tot ce e mat,
dezlegând ce e legat.
E o floare fermecată,
cu dorul e cununată,
în vise e leganată,
la baiat sau de e fată.
Cine n-are-acest cuvânt,
care-i rostul pe pământ,
să-l ceară imperios,
să se-mbrace în frumos.
Să-l caute instinctiv,
făr' ai trebui motiv,
ca pe-un odor să îl țină,
quintesența-i e divină.
În suflet să îl așeze,
viața să și-o lumineze,
cu iubire și-n iubire,
parte din Dumnezeire.
5 martie 2019
Mara Emerraldi
Vizualizări: 5
Trebuie să fii membru al Cronopedia pentru a adăuga comentarii!
Răspunsuri
Foarte frumos !
Minunate versuri!
https://revistacronostaifaslierar.wordpress.com/2019/03/05/cantec-d...