Dau prima filă-n cartea vieții,
Citind, ce credeți c-am aflat?
Că soarele apare-n zorii dimineții
Şi se întunecă, când ceru-i camuflat.
Mai dau o fila și-ncă una
Şi veștile îmi curg într-una,
Sub clar de lună argintie
Penița inimii îmi scrie,
Pe plaja marii înspumată
Pe urma pașilor uitată
Romanța îngerilor, cor
Romanța dorului de dor.
Romanța când s-a terminat,
În minte-mi vin ce am uitat,
O altă filă răsfoiesc,
Cu ochii minţii recitesc,
Din vise ce s-au spulberat,
În sufletul îndoliat,
Găsesc aici şi alinarea,
Ce mă îndrumă pe cărarea,
Ce mi-o arată Carul mare,
Lumina revărsând-o ‘n zare.
Şi tot aşa, filă cu filă
Găsesc că soarta e abilă,
Croiește drumuri fel de fel,
Ca un proroc gentil, fidel,
Împarte apoi la fiecare
Şi bucurii, şi întristare,
Şi sori, şi ploi dar, şi furtuni
Cum oameni sunt răi sau buni.
Mai am o filă-n cartea vieții
Cerneala-i roua dimineții,
Voi înșira cuvânte sfinte
Pentru al nostru, bun părinte.
Îl voi ruga de va putea,
Cu grij-aşternă-n cartea mea,
Rânduri albe de sfințire,
Mila-i s-o aflu-n iubire,
Iubirea pentru tot şi toate,
Răsplata-mi fie cum socoate.
Răspunsul lui să-ncheie cartea
Cu girul său, să-mi lase partea
Şi drum sfințit călătoriei
-->
Răspunsuri
Şi tot aşa, filă cu filă
Găsesc că soarta e abilă,
Croiește drumuri fel de fel,
Ca un proroc gentil, fidel,
Împarte apoi la fiecare
Şi bucurii, şi întristare,
Şi sori, şi ploi dar, şi furtuni
Cum oameni sunt răi sau buni.
multumesc mult...