Ți-am oferit ploaia
şi tot verdele pământului;
mi-ai daruit
o altă lume inimii,
de neuitare.
Vreau înapoi picătura
ce şterge de pe medalionul inimii
iubirea-mi de noi.
Dă-mi, tu, dăruirii
uitări ale firii,
uitarea uitării,
zări din zarea zării,
din tăceri tăcerea
fie-mi mângâierea!
De-o clipire clipe,
zbateri de aripe,
spargerea să spargă,
ştergerea să şteargă
nedoriri de doruri,
fior cu fioruri
închege trecutul
humii, absolutul!
Voi trăi murire,
voi muri-n trăire,
voi trăi în moarte
facă-mi-se parte!
29 decembrie 2016
Mara Emerraldi
Răspunsuri