Înnoptarea iernii, încă, mă mai ninge,
Ideal îndoaie parc-ar vrea a-l frânge,
Ochii, tu, deschide-i şi întinde-mi mâna
Roagă să te-aducă pe o rază, luna.
Ea nu-i amintire ambiguă şi rece,
Drum va lumina pe unde vom trece,
La un semn divin sau tainic accord
Vom păşi în doi pe-al sorţii tribord.
Ne-nsoţeşte ‘naltul ca un curcubeu,
Drumu-i îngheţat, trist, violaceu,
De-atâta durere crengile trosnesc,
Mersul nostru-i lin şi dumnezeiesc.
Ne oprim la râul care de mult tace,
Supărat pe cerul care nu-ţi dă pace
În oglinda gheţii vor dansa iar, Iele
În acordul lunii cu lumini rebele.
Cioburi de-ntuneric tulbură un vis
Aprind lampa casei, mă apuc de scris,
Visul ne alină dorul ce nu moare,
Ne hrăneşte veşnic, cum apa o floare.
-->
Răspunsuri