Daca iubesti viata, si viata te va iubi pe tine. – Arthur Rubinstein- Invata a muri! Cine invata sa moara, nu stie sa mai fie rob. El este deasupra sau cel putin in afara oricarei impilari. – Seneca
- Viata inseamna a transforma constant in lumina si in flacara tot ceea ce suntem si tot ce intalnim. – Friedrich Nietzsche
- Poate ca n-am trait in propriul meu corp; poate ca am trait viata altora… viata mea este o viata facuta din toate vietile: vietile poetului. – Pablo Neruda
- Viata e pretioasa. Viata e fragila. In clipa asta esti, in clipa urmatoare te-ai dus. Fiecare clipa trebuie stoarsa de tot ce se poate da, fiindca nu sti niciodata cand va cade cortina. – Sandra Brown
- Viata are granite precise. Din cauza muncii si a vietii de zi cu zi atat de incarcate, acest adevar e adesea uitat. – Dean R. Koontz
- Viata este unoeri foarte zgarcita: trec zile, saptamani, luni si ani fara sa simti nimic nou. Totusi, odata ce se deschide o usa, o adevarata avalansa patrunde prin spatiul deschis. Acum nu ai nimic, iar in clipa urmatoare ai mai mult decat poti accepta. – Paulo Coelho
- Aceasta scurta viata pe care o aveti poate fi transformata intr-un paradis. Aceasta mica planeta este floarea de lotus a paradisului. – Osho
- Viata este o curgere, este un fluviu, este o miscare continua. Dar oamenii au impresia ca ei insisi reprezinta ceva static. Numai obiectele sunt statice, numai moartea este incremenita; viata este o continua schimbare. Cu cat exista mai multa schimbare, cu atat viata este mai abundenta. Iar o viata abundenta aduce cu sine ectraordinare schimbari, clipa de clipa. – Osho
- Viata nu iarta slabiciunea. – Adolf Hitler
- Ironia suprema a vietii este ca nimeni nu scapa de ea in viata. – Robert Heinlein
- Fa ce iubesti, iubeste ce faci, lasa lumea un loc mai bun si nu te scobi in nas. – Jeff Mallett
categorii forum
Trebuie să fii membru al Cronopedia pentru a adăuga comentarii!
Acest răspuns a fost șters.
-->
Răspunsuri
Dr. Janine Fontaine, „Cele trei corpuri şi cele trei lumi”, Ed. Lotus, 1995
„Aşa după cum în fizică, gândirea şi procedeele ştiinţifice tind să dezvolte o artificialitate triumfătoare asupra vieţii noastre sub greutatea maşinilor şi tehnologiilor care cumpără anumite forme de libertate cu preţul unei servitudini crescute, tot astfel, yoghinul (sau căutătorul de Sine – n.r.) are tendinţa să se retragă din existenţa comună plătind bogăţiile spiritului printr-o sărăcire a activităţilor sale umane. În India s-a creat o incompatibilitate acută între viaţa cotidiană şi dezvoltarea interioară, cu toate că încă mai există o tradiţie şi un ideal de armonie victorioasă între atracţia interioară şi exigenţele exterioare, dar exemplele de acest fel sunt rare.
A ne sustrage vieţii care ne este dată (cu tot ceea ce implică aceasta – n.r.) pentru a realiza această posibilitate transfiguratoare, … condiţionată de teama pierderii contactului cu Divinitatea, … nu poate fi considerată o condiţie indispensabilă, nici scop ultim al supremului efort şi nici mijlocul cel mai puternic al împlinirii noastre (spirituale – n.r.).”
Shri Aurobindo, „Yoga Lucrărilor Divine”, Ed. Herald, 1997
„Nu e suficient!…, să cauţi numai cele spirituale la un nivel personal”…, spune Stalking Wolf, „a face acest lucru este o dovadă de egoism, deoarece aceia care caută realizări spirituale pentru ei înşişi nu contribuie la modificarea conştiinţei animată de Spiritul Atoatepătrunzător. Dar în realitate, observăm că există oameni chiar şi printre cei înţelepţi care se folosesc de calea spirituală pentru propria lor glorificare, fugind de responsabilităţi.
Încercarea de a trăi viaţa pe o cale spirituală în societatea modernă este cea mai dificilă încercare pe care o poate înfrunta un om. Este o cale a durerii, izolării şi testării la maxim a credinţei, dar în prezent este singura cale prin care Revelaţia Adevărului poate deveni Realitate. Într-adevăr, adevărata căutare în viaţă este de a trăi prin cele spirituale în miezul celor mai moderne şi pervertite locuri ale societăţii de azi.”
Stalking Wolf, extras din Profeţiile Indienilor Apachi, fragment, Cristian Mureşanu, „Apocalipsa Eco-Climatică şi Factorii Generatori”, Ed. Academic Pres, 2007
„În stadiul ei actual de dezvoltare, percepţia extrasenzorială este jalnic de imperfectă. Chiar şi atunci când funcţionează, ea oferă, de obicei, informaţii limitate. Pentru a-i acorda credit se impune o verificare a autenticităţii acesteia, deoarece în caz contrar, riscăm să ne pierdem în domeniul fanteziilor incontrolabile.”
Prof. Dr. Milan Ryzl, „Miracolele Biblice”, Ed. Saeculum, 1993
„Lumea ar vrea ca oamenii ei mari să măsoare viaţa cu cotul ei meschin … Căutarea adevărului îi plictiseşte pe oameni; ceea ce ar trebui să reprezinte pentru noi un obiect atrăgător, a devenit în zilele noastre o ocupaţie ruşinoasă şi un subiect de conversaţie inadmisibil în societate. Micile noastre eu-ri sunt concentrate total asupra luptelor şi aspiraţiilor, între reuşite şi nereuşite. Suntem sclavii bunurilor noastre materiale şi ne consumăm cu înfrigurare pentru ele.”
Paul Brunton, „Cărarea Secretă”, Ed. Nova, 1999
„Metoda ştiinţifică experimentală, singura valabilă pentru căutarea adevărului, are exigenţe cărora nu putem şi nu dorim să ne sustragem. Grava problemă, pe care o abordăm, este cea mai complexă dintre toate problemele şi are legătură cu alcătuirea generală a Universului şi a fiinţei umane, un microcosmos în întregul ei.
Şi dacă ar fi să formulez o dorinţă în cursul acestei existenţe, atunci aceea este de a servi progresului, lent dar real, al umanităţii, rasă bizară, credulă dar şi sceptică, indiferentă dar şi curioasă, bună şi rea, virtuoasă şi criminală, dealtfel incoerentă şi ignorantă în ansamblul ei, de abia ieşită din caverne.”
Cammille Flammarion, „Mesaje de dincolo de moarte”, Ed. Alcris, 1994
„Dacă ne-am lăsa exclusiv în seama faptelor biologiei convenţionale, am putea ajunge la concluzia că ne consacrăm unei probleme pur imaginare, că ne pierdem timpul degeaba. Am putea deduce cu toată convingerea că personalitatea omului este identică cu corpul său material, conştiinţa ar fi o funcţie a creierului şi odată cu moartea şi descompunerea corpului, totul se termină şi nimic nu supravieţuieşte mai departe.
Şi totuşi, aproape de începutul istoriei lor, oamenii au crezut într-o formă a vieţii după moarte. Trebuie să aprobăm moartea, aşa cum aprobăm viaţa. Ea este o componentă naturală şi o completare a Vieţii. Ea nu este sfârşitul acesteia şi nici al Eu-lui (superior), ci doar o etapă. Scopul vieţii este acela de a trece acele examene ale conştiinţei, astfel încât, la un moment dat, continuările acesteia, să aibe loc într-o stare lipsită de materie.”
Prof. Dr. Milan Ryzl, „Moartea şi ce urmează după ea”, Ed. Saeculum, 1994
„Există în medicina occidentală domenii de graniţă, precum homeopatia, naturopatia şi osteopatia, care susţin faptul că sănătatea depinde de menţinerea unui echilibru în corp, care permite forţei vitale să-şi exercite propria acţiune vindecătoare. Doar alopaţii îndârjiţi din zona centrală a ştiinţei medicale, care cred că boala trebuie tratată exclusiv cu medicamente agresive, continuă să nege că trupul poate să se trateze, în mare parte şi singur, atunci când este ajutat corespunzător.
Preocupându-se doar de mecanisme, ei încep să semene, mai degrabă, cu acei depanatori radio-tv, care nu au auzit niciodată un receptor în funcţiune.”
Lyall Watson, „Moartea ca linie a vieţii”, Ed. Humanitas, 1994
„Extras din dialogul cu Spiritul Superior via Catherine, mesaj adresat medicilor psihiatri:
În goana spre medicalizarea psihiatriei, este important să nu abandonăm tehnicile tradiţionale, uneori destul de vagi, ale profesiei noastre. Noi suntem cei care încă mai vorbim pacienţilor cu răbdare şi compasiune. Noi încă ne rezervăm timp pentru aceasta. Noi promovăm înţelegerea conceptuală a bolii, mai degrabă prin vindecarea pe bază de înţelegere şi autocunoaştere, decât prin raze laser. Noi folosim încă speranţa în vindecare.
În zilele noastre, alte ramuri ale medicinei descoperă că aceste abordări tradiţionale în vindecare sunt ineficiente, cheltuie prea mult timp şi sunt lipsite de esenţă. Medicii zilelor noastre preferă tehnologii în locul discuţiei, reacţii chimice ale sângelui, realizate de computer, în locul chimiei personale doctor-pacient….
Poziţia etică şi idealistă, care oferă adevărata satisfacţie profesională, tinde să cedeze în faţa celei economice, … prin urmare, colegii noştri se simt tot mai izolaţi şi înstrăinaţi iar pacienţii au sentimentul că sunt grăbiţi, goliţi şi nu li se poartă de grijă. Trebuie să evităm să fim seduşi de înalta tehnologie. Noi, psihiatrii, ar trebui să reprezentăm nişte modele prentru colegii noştri, cărora să le demonstrăm cum răbdarea, înţelegerea şi compasiunea ajută atât medicul cât şi pacientul.
Acordând mai mult timp discuţiei, învăţării, trezirii speranţei în vindecare, calităţi aproape uitate, ar trebui să facă din noi un exemplu viu pentru colegii noştri de breaslă. Tehnologia este un instrument excepţional în munca de cercetare, pentru a promova înţelegerea bolii dar ea nu va putea înlocui niciodată acele caracteristici personale ale unui medic adevărat.
Psihiatria poate fi considerată cea mai demnă dintre toate ramurile medicinei. Noi nu trebuie să abandonăm acest rol de dragul asimilării, mai ales acum.”
Notă: Aceasta este o transcriere de pe casetă audio a unui mesaj transmiedumic recepţionat de pacienta Catherine, în stare modificată a conştiinţei, în timpul unei şedinţe de terapie transpersonală, realizată de prof. Brian Weiss.
Prof. Dr. Brian l. Weiss, „O mărturie a reîncarnării”, Ed. Lotus, 1992
„Secole de-a rândul, magia, religia şi ştiinţa au dus o luptă surdă pentru a-şi susţine şi impune, fiecare, adevărurile ei, străduindu-se, din răsputeri, să nu vadă decât ceea ce le diferenţia şi le îndepărta una de alta. Oricât de paradoxal ar putea fi, datorită nivelului actual al ştiinţei, se pare că a venit, în sfârşit, vremea în care cele trei surori să caute cu bunăvoinţă şi bunăcredinţă marile adevăruri pe care le proclamă şi le susţin.
În faţa alchimistului, cufundat în opera sa, se desfăşoară demonstraţia unităţii lumii spirituale şi a lumii materiale. Oamenii de ştiinţă contemporani au repetat această experienţă cu oarecare succes, dar există şi voci autorizate, care susţin că, din punct de vedere ştiinţific, acest lucru este imposibil. Neîndoielnic rămâne însă faptul că un mare număr de adepţi acordau mai mare importanţă transmutaţiei de ordin spiritual care se opera chiar în persoana lor.”
Tilia Linden, „Pelerini la porţile luminii”, Ed. Larry Cart, 1994
Autori Necunoscuţi, „Legile lui Murphy”, Ed. Universal Dalsi, 1995
„Teama cea mai serioasă în legătură cu hipnoza este aceea că ar slăbi voinţa subiectului, făcându-l o unealtă oarbă în mâna hipnotizatorului. Nespecialiştii şi mai ales scriitorii de literatură SF au exagerat foarte mult efectele hipnozei.”
Irina Holdevici, Ilie P. Vasilescu, „Hipnoza şi forţele nelimitate ale psihismului”, Ed. Aldomars, 1991
„Există un anumit punct, începând de la care majoritatea, oricât de imparţiali ştiinţific am fi în intenţii, deseori tragem o linie, dincolo de care, conştient sau nu, refuzăm să-l luăm pe celălalt în serios, atunci când spune ceva ceea ce nouă ni se par a fi prostii. … Dacă yoghinul practică Yoga Minţii, în mod automat el practică şi Yoga Energiei, deoarece dacă mintea e disciplinată, transformată, focalizată şi extinsă, tot aşa este şi energia vitală. Atunci când există o concentrare calmă asupra unei probleme intelectuale, gândul şi respiraţia manifestă un calm asemănător.”
W.Y.Evans-Wentz, Lama Kasi Dawa Samdup, „Yoga Tibetană şi Doctrinele Secrete Vol. 1 şi 2”, Ed. Sophia, 1993
„Aţi devenit fiinţe conduse de o conştiinţă a turmei şi aţi creat o societate a tiparelor de gândire şi credinţe. Vă este frică de război şi de iminenţa unui război. Vă e teamă de conflicte. Vă e teamă de neconsacrare. Vă e frică să priviţi în ochii celui sau celei pe care o iubiţi, dar tânjiţi cu disperare după un strop de afecţiune. Puneţi sub semnul întrebării fiecare lucru bun care vi se întâmplă în viaţă şi vă îndoiţi de faptul că vi se va mai repetea vreodată. Vă umiliţi pentru a obţine succes, faimă şi aur, sau chiar fericire. Aţi acţionat din disperare până ce aţi devenit nişte oameni disperaţi. Aţi gândit că nu sunteţi vrednici până ce aţi devenit nevrednici. V-a fost frică de nereuşită până ce aţi devenit nişte rataţi. V-aţi gândit la boală până ce aţi devenit bolnavi. V-aţi gândit la moarte până ce aţi devenit nişte cadavre. De ce aţi ajuns aşa?”
Ramtha, „Cartea Albă”, Ed. Editura For You, 2006
„Universul este doar fizică. O fizică a echilibrelor energetice în multitudinea formelor existente. Este o aserţiune acceptată de ştiinţă. Noi am completa doar cu ideea intervenţiei unei inteligenţe în acest joc de energii. Ţinând seama de observaţia că toate fenomenele în Univers au o evoluţie ciclică, s-ar părea a fi cel mai acceptabil conceptul unui univers ciclic, pulsatoriu, descris în gândirea hindusă. Totul în Univers s-ar afla într-o perpetuă alternanţă ciclică: evoluţie - involuţie.
După încheierea unui ciclu, materia şi-ar relua evoluţia din punctul Zero fără ca vreo informaţie să transgreseze dintr-un univers într-altul, după unele viziuni, iar după altele, germenii viitorului univers s-ar afla în cel precedent. Jean Charon vorbeşte, de asemenea, despre existenţa unui univers ciclic cu o durată de 104 miliarde de ani, dedusă prin teoria relativităţii complexe. Suntem de părere că, indiferent de teoria acceptată - a unui univers fără început, a unui univers în expansiune sau chiar a unui univers pulsatoriu, care se dilată şi se contractă ritmic, capacitatea materiei de a evolua de la simplu la complex, de la neviu spre viu rămâne certă.”
Acad. Prof. Dr. Constantin Dumitru Dulcan, „Inteligenţa Materiei”, Ed. Militară, 1986
„Acuzaţia de mecanicism, potrivit căreia ştiinţa ar descrie un Univers de tip orologiu laplacian, în care întregul se reduce doar la suma părţilor, putea fi valabilă pentru vechiul model de tip cartezian-newtonian. Însă modelul ştiinţific actual, care include mecanica cuantică, cele două teorii ale relativităţii, noile rezultate din astrofizică şi cosmologie, respectiv din biologie şi genetică, nu mai este în niciun caz unul mecanicist iar „ceasornicarul orb”, denumit astfel după titlul cărţii lui Richard Dawins The Blind Watchmaker (1986), pare să ne fi părăsit definitiv.
Şi totuşi, chiar dacă Universul holistic etajat, cu un nivel superior creator, fie el divin sau nu, propus de către spiritualitate, nu pare viabil, mai rămîne o posibilitate pentru a salva ceva din afirmaţiile sale. Şi anume, că nivelele conştiinţei şi Realitatea de ordin superior, la fel ca şi tărîmurile fantastice şi entităţile supranaturale descrise de către filosofia perenă, să existe într-un anumit fel, care este însă diferit de existenţa continuă şi permanentă a Realităţii fizice. Ele ar putea exista sub forma unor Realităţi virtuale, lipsite de relevanţă pentru omul obişnuit aflat în stare de veghe, dar care pot fi accesate, activate şi explorate de către subiecţi dotaţi aflaţi în stări modificate ale conştiinţei.”
Adrian Pătruţ, „Ştiinţă, Chimie, Nanoclusteri”, Ed. Casa Cărţii de Ştiinţă, 2007
„Jacques Bergier, născut la 8 august 1912, a făcut studii la Sorbona şi la Şcoala Naţională Superioară de Chimie, 1934-1939, face studii de fizică nucleară în laboratorul lui Andre Helbronner, descoperă primul folosirea apei grele în tehnica reactoarelor şi face sinteza poloniului pornind de la bismut şi apă grea. Cercetările sale îl fac să ajungă secretar general al Institutului Francez de Documentare Ştiinţifică şi Tehnică, precum şi membru al Academiei de Ştiinţe din New York. Colaborator ştiinţific al revistelor sovietice „Znanie i Sila" („Ştiinţă şi Putere") şi ..Moskva", comentator ştiinţific al radio-televiziunii americane, este autorul a peste 15 cărţi scrise după război.
În timpul acestuia s-a distins în calitate de combatant în Rezistenţa franceză, a provocat distrugerea bazei germane de rachete din înalta Peenemunde, a fost arestat şi deportat în lagărul de la Mauthausen. Recunoaşterea meritelor i s-a făcut printr-un Certificat de servicii excepţionale aduse Naţiunilor Unite, eliberat de mareşalul Montgomery, printr-un Certificat de servicii excepţionale aduse Statelor Unite, eliberat de generalul Eisenhower în numele preşedintelui H. Truman, prin Medalia de curaj poloneză, prin Crucea de război cu palme, citat prin ordin de zi pe armată şi prin Medalia Rezistenţei cu rozetă. Cavaler al Legiunii de Onoare militare.”
Jacques Bergier, „Cărţile Blestemate”, Ed. Moldova, 1995
„Concentrarea implică alegere. Ea exclude totul, mai puţin obiectul concentrării; este o restrângere. Odată ce aţi dobândit concentrarea, atenţia scade. Când mergeţi pe stradă, trebuie să vă limitaţi câmpul conştienţei la această acţiune. Deoarece nu puteţi fi atenţi la tot, veţi face un compromis între concentrare şi atenţie şi atunci vă dispersaţi atenţia.
Este în firea copilului faptul de a nu fi niciodată concentrat, deoarece conştiinţa lui se deschide în toate direcţiile. Totul o penetrează. Copilul este deschis oricărei senzaţii, fără deosebire. Însă mintea necondiţionată a copilului este într-o permanentă fluctuaţie, prin urmare el trebuie să înveţe concentrarea. … Inteligenţa, ca operaţiune de concentrare a minţii, este doar o modalitate de supravieţuire şi nu una de trăire. A trăi şi a supravieţui sunt două fenomene distincte.
A urma paşii lui Christos, Buddha sau Krishna, nu va face din voi un Christos, Buddha sau Krishna. Trebuie să vă găsiţi propria cale, propriul drum.”
Osho, „Iluminarea, Eternul Început”, Ed. Herald, 1998
„Aţi devenit prizonierii credinţelor şi dogmelor false, al modelor, al tradiţiilor şi aţi limitat tot ceea ce v-ar fi permis să trăiţi cu adevărat. Un gând inferior a atras un altul şi acesta la rândul său va atrage un altul, iar propria voastră lipsă de încredere nu v-a permis să trăiţi. În ce anume nu aveţi încredere? În tot ceea ce nu puteţi atinge, vedea, auzi sau mirosi? Arătaţi-mi o credinţă şi puneţi-mi-o în palmă. Arătaţi-mi o emoţie pentru că vreau să o ating. Vreau să văd un gând; unde este? Arătaţi-mi înfăţişarea vântului, sau vreau să-mi arătaţi timpul, cel pe care aproape că-l blestemaţi pentru că va răpit clipele preţioase din viaţă. V-aţi îndoit de cele mai mari daruri ale vieţii şi v-aţi adâncit în iluzia acestui loc, încât viaţă după viaţă, existenţă după existenţă, aţi uitat de focul care curge prin voi.
În 10 milioane de ani aţi trecut de la A FI entităţi suverane ale Luminii, la o existenţă pierdută în materie. V-aţi înrobit prin propriile creaţii, dogme, legi şi tradiţii şi v-aţi separat prin graniţe, credinţe, sex şi rasă. V-aţi cufundat în sentimente de invidie, amărăciune, vină şi frică şi v-aţi identificat atât de mult cu corpurile voastre încât aţi uitat până şi de esenţa nevăzută a ceea ce sunteţi cu adevărat. Şi iată că vă aflaţi acum şi aici, după 10 milioane de ani, agăţându-vă de neîncrederile voastre. Dar voi sunteţi mai iubiţi decât vă puteţi imagina, indiferent de greşelile sau realizările voastre. Şi atunci de ce v-aţi făcut griji? De ce v-aţi luptat? De ce v-aţi îmbolnăvit? De ce v-aţi înecat în lacrimile tristeţii? De ce v-aţi auto-limitat? De ce nu v-aţi bucurat de răsăritul soarelui, adierea vântului şi râsetele copiilor? De ce nu aţi trăit şi aţi preferat să vă zbuciumaţi? Nu aţi ştiut niciodată cât sunteţi de frumoşi pentru că nu v-aţi privit cu adevărat la cine şi ce sunteţi.”
Ramtha, „Cartea Albă”, Ed. Editura For You, 2006
„Citind ceea ce a scris dr. Aurel Popescu-Bălceşti, cu trudă şi efort documentar, realizezi complexitatea acestei personalităţi, care încearcă să treacă deasupra cotidianului, adesea pesimist, al vieţii de chirurg.
Omul, în care l-am crezut în decursul unei vieţi, aş putea spune interesat de practica sa chirurgicală, mi s-a deschis dintr-o dată printr-o carte pe care am parcurs-o cu sufletul la gură, nevenindu-mi a crede că aparţine valorosului meu coleg, chirurgul din clinica Sf. Pantelimon, pe care o conduc, tămăduitor, ca şi mine, de afecţiuni, care, în filosofia lui, nu sunt decât episoade ale efemerei noastre treceri.” (extras din prefaţa cărţii, scrisă de chirurg dr. Florian Popa, Şef Clinică Chirurgie „Sf. Pantelimon”, Bucureşti.)
Dr. Aurel Popescu-Bălceşti, „Enigma Vieţii şi a Morţii_Evoluţia spiritului după moarte”, Ed. Taina Press, 1992.
„Doresc ca oamenii să dezvolte în ei calităţi precum iubirea, în jurul căreia să nu creeze o biserică, luciditatea, care nu este monopolul nimănui şi să-şi păstreze mereu ochii puri şi proaspeţi ai copilăriei. Doresc ca oamenii să se cunoască pe ei înşişi, nu să fie de acord cu părerea altora – deoarece calea este în ei. Fiinţa umană bâjbâie în întuneric. Ea este asemenea unei case în care nu mai străluceşte nicio flacără. Cu toate acestea, focul cunoaşterii de sine se poate aprinde din nou, din cenuşa ignoranţei.”
Osho, „Meditaţia, Calea perfectă”, Ed. Herald, 1999
„Neurofiziologul Ghenadi Sergheev a măsurat în apropierea subiectului Nina Kulaghina, un câmp magnetic de 10.000 de ori mai mare decât cel al unui om obişnuit. De asemenea, neurofiziologul a constatat că Nina Kulaghina prezintă un tip neobişnuit de activitate cerebrală, biopotenţialul electric produs în partea posterioară a capului fiind de 50 ori mai mare decât cel din zona anterioară.
În timpul unei demonstraţii, în care Kulaghina a separat gălbenuşul unui ou de albuş, de la o distanţă de 1,80 m, traseele encefalografice indicau excitarea intensă a zonei reticulate, care coordonează şi filtrează informaţia din creier. Au mai fost înregristrate creşteri ale pulsului până la valoare de 240 bătăi pe minut, creşterea glicemiei, iar după 30 minute de la începerea experimentului, Nina Kulaghina pierduse în greutate 1 kg, acuza dureri în braţe şi gambe iar facultăţile sale gustative erau reduse. Timp de mai multe zile, ea a avut insomnie, deoarece o experienţă de psihokinezie avea un efect asemănător unui stress masiv.”
Ioan Mamulaş, Corin Biano, „Fenomene Parapsihologice”, Ed. Teora, 1993
Titi Tudorancea, „Nirvana_Tehnici de meditaţie”, Ed. Societatea Informaţia, 1993
„Fantasticul este în general definit ca o violare a legilor naturale, ca o apariţie a imposibilului. În realitate, fantasticul este o manifestare a Realului, un efect al contactului direct şi nefiltrat de vălul somnului intelectual prin obiceiuri, prejudecăţi, conformisme şi false credinţe. La scară cosmică (fizica modernă ne învaţă că) numai fantasticul are şanse de a fi adevărat. Dar pentru oamenii obişnuiţi,… fantasticul e doar imaginarul. Sau după cum spunea Chesterton: ideea care nu devine cuvânt e o idee proastă, iar cuvântul care nu devine acţiune este un cuvânt prost. O viaţă izbutită este un vis de adolescent realizat la o vârstă matură.”
Jacques Bergier, Louis Pauwels, „Dimineaţa Magicienilor”, Ed. Nemira, 1994
„Toate lucrurile se întorc la propriile origini. Revenirea la origini mai este numită şi linişte şi ea reprezintă regenerarea vieţii. Liniştea este intenţia de a stăpâni efectele agitaţiei excesive. Liniştea este sera în care se cultivă înţelepciunea. Meditaţia nu cauzează nebunie, dar neînţelegerea (acesteia), ca urmare a ignorării principiilor fundamentale, poate cauza stări mentale anormale şi perturbări ale liniştii meditative. Dharma (învăţătură – n.r.) pe care o predic este ca pluta. Dharma trebuie părăsită. Chiar mai mult trebuie renunţat şi la non-dharma. Cuvintele dharmei scrise aici sunt asemenea unui vis. Dacă cineva crede că sunt reale, atunci e ca şi când ar transforma untul bun în otravă. Dharma înseamnă a face.”
Huai-Chin Nan, „Transformarea Minţii şi Trupului prin Tao”, Ed. Teora, 1999
„Toate lucrurile care există sunt în mişcare,… numai ceea ce nu există este neclintit. Dar ceea ce fiinţează veşnic este neschimbător, iar ceea ce este neschimbător este veşnic. Ceea ce e făcut „pentru veşnicie” este veşnic distrus, dar ceea ce e făcut o dată nu este niciodată distrus şi nici nu devine altceva. Virtuos este cel care nici nu vorbeşte şi nici nu ascultă prea multe lucruri, deoarece cel care ascultă două discursuri sau prezentări se zbate în umbra ignoranţei. Naşterea nu este însăşi Viaţa, ci experimentarea Simţurilor, iar Moartea nu este Schimbare ci Uitare, Ocultare sau Ascundere faţă de experimentarea Simţurilor. Naşterea înseamnă doar producerea de Lucruri şi Fenomene pentru Simţuri şi aducerea lor în manifestare.
Hermes Trismegistus, „Corpus Hermeticum”, Ed. Herald, 2000,
„Ni s-a spus că toate drumurile conduc la adevăr, doar că fiecare îşi are cărarea lui (ca hinduşi, musulmani, creştini etc.) şi cu toţii se vor întâlni la aceeaşi poartă, dar este complet absurd. Adevărul n-are cărare şi tocmai aceasta e frumuseţea sa: el este viu. Doar ceva Mort are o cărare şi atunci cum poate ceva mort să conducă la Adevăr? Noi fiinţele omeneşti, suntem ceea ce am fost de milioane de ani; plini de o extremă lăcomie, invidie, agresivitate, gelozie, anxietate şi disperare, cu licăriri întâmplătoare de bucurie şi afecţiune.
Suntem un amestec ciudat de ură, frică şi omenie; suntem deopotrivă violenţi şi paşnici. Dacă gândiţi acum că este important să ajungeţi să vă cunoaşteţi, doar pentru că eu sau altcineva, v-a spus acest lucru, atunci orice comunicare este oprită, … deoarece orice autoritate, de orice fel, care se exercită în câmpul gândirii şi al înţelegerii, este un lucru distrugător. Maeştrii au un efect distrugător asupra discipolilor iar aceştia îl distrug pe Maestru. Trebuie să fiţi propriul vostru Maestru şi să puneţi sub semnul întrebării tot ceea ce aţi acceptat orbeşte.
Vă înspăimântă faptul că dacă nu aţi urma pe cineva, atunci v-aţi simţi singuri? Atunci fiţi singuri! Deoarece aceasta e singura modalitate prin intermediul căreia să aflaţi cine şi ce sunteţi: stupizi, vinovaţi şi pustii în suflet. Dar în explorarea pe care o veţi face, să nu vă izolaţi de restul lumii, iar această cercetare nu trebuie să vă transforme în nişte nevrotici. Acceptaţi faptul că nu există nicio deosebire între individual şi colectiv, aşa că aţi participat la crearea lumii cu tot ceea ce vă reprezintă, prin urmare lumea oglindeşte ceea ce sunteţi.
Dar dacă vă gândiţi că vă veţi putea cunoaşte treptat, îmbunătăţind tot mai mult înţelegerea dumneavoastră, atunci de fapt nu veţi studia ceea ce sunteţi acum, în clipa prezentă, ci veţi studia o imagine bazată pe cunoştinţele intelectuale şi raţionale dobândite, care presupune existenţa unor repere false precum Trecut sau Viitor.”
Krishnamurti, „Eliberarea de Cunoscut”, Ed. Herald, 1996
„Un înţelept va considera întrebarea: Credeţi în Dumnezeu? la fel de puerilă şi stupidă ca întrebarea: Credeţi în H2O? El va răspunde: faceţi şi trăiţi EXPERIENŢA. Adevăratul nostru duşman sau pericol, nu se află într-o forţă exterioară nouă ci în slăbiciunile, laşitatea şi sentimentalitatea noastră îngustă.
Împrejurările exterioare sunt doar o prelungire a ceea ce suntem. Într-un anume fel, nu suntem nimic altceva decât o masă complexă de obişnuinţe ale minţii, nervoase şi fizice, conectate prin câteva idei directoare, tipare şi arhetipuri, dorinţe şi asociaţii – amalgamul a nenumărate forţe. De aceea, este nevoie să se lămurească trecerea de la mintea exterioară la fiinţa interioară. Avem nevoie de o viaţă completă, clipă de clipă, nu doar în zilele de sărbătoare sau în singurătate. Yoga nu este o metodă de a face ceva, ci este un fel de A FI.”
Shri Aurobindo, „Aventura Conştiinţei”, Ed. Herald, 199X
„Dacă furia nu e cucerită prin antidotul ei, care e folosul meditaţiei asupra răbdării? Dacă egoismul nu e abandonat din străfundurile fiinţei, atunci care e folosul onorării aniversărilor? Dacă toate poftele rele nu-s depăşite, atunci ce folos e în a aduce servicii din când în când?
Dacă Adevărurile Alese nu le meditaţi, atunci simpla renunţare la viaţa lumească va fi doar o tortură în zadar. Dacă pasiunile rele nu le supuneţi prin antidotul lor, atunci simplele predici nu sunt decât vorbe goale. Dacă mulţumire în voi înşivă nu aveţi, atunci acumulările vor îmbogăţi doar pe alţii. Dacă nu suprimaţi demonul ambiţiei, atunci dorinţa de faimă vă va duce la ruină. Aşa după cum numele unei mâncări nu înlătură foamea, tot aşa, un om care vrea să înveţe Vacuitatea Minţii trebuie să o realizeze şi nu să-i înveţe pur şi simplu definiţia şi teoriile despre aceasta.”
Rechung Dorje Tagpa, „Milarepa, Marele Yoghin Tibetan”, (ca supliment al revistei „Impact”) 1991
„Yoga înseamnă oprirea modificărilor (oscilaţiilor – n.r.) minţii. Atunci, Observatorul este în forma reală. În orice alte stări, există identificare cu modificările minţii. Modificările minţii sunt de 5 feluri şi sunt aducătoare şi neaducătoare de suferinţă. Acestea sunt: Cunoaşterea Corectă, Eroarea, Închipuirea, Somnul şi Amintirea.
Percepţia, raţionamentul şi mărturia sunt mijloacele Cunoaşterii Corecte. Eroarea este cunoaşterea falsă neîntemeiată pe forma reală. Închipuirea este cunoaşterea născută din cuvânt, lipsită de obiect. Somnul este modificarea minţii bazată pe inexistenţa conţinutului mental. Amintirea este rezultatul neabandonării obiectelor simţurilor. Calea de a atinge perfecţiunea este practicarea continuă, detaşarea şi oprirea acestor modificări. Dintre acestea, practica înseamnă efortul de a rămâne stabil. Stabilitatea menţinută, vreme îndelungată, neîntrerupt şi cu dăruire, devine temelie trainică.
Patanjali, „Yoga Sutra”, Ed. Societatea Informaţia, 1993
„Misterul undelor remanente îl întâlnim în toate epocile. Universul este plin de unde ale trecutului care, în anumite împrejurări, pot fi reactivate şi deveni, pentru o clipă din nou vizibile şi audibile. Avem impresia că ne aflăm în faţa unui mister de mai multe grade, care întrece de departe simplele imagini ale trecutului captate de cronovizor. Este vorba de obiectivarea tuturor gândurilor şi emoţiilor şi proiectarea lor sub formă de unde.
Pe scurt, poţi admite faptul că acuitatea unui sentiment este o figură sau o formă, a cărei calitate, o poţi defini ca fiind solidă. Nu e imposibil să aduci acestei senzaţii un corp imaginar dar care capătă realitate. Aceste sentimente, care vi se par total subiective, nu sunt ceea ce presupuneţi voi, (în neştiinţa în care vă aflaţi), cu privire la realitatea obiectivă a sensibilităţii psihice. Va veni în curând ziua în care veţi descoperi ceea ce acum numiţi fantomele sentimentelor şi gândurilor voastre.”
François Brüne, „Morţii ne vorbesc”, Ed. Enciclopedică, 1994
„E extrem de greu să-ţi formezi, cu ajutorul cunoştinţelor generale ale epocii noastre, o părere raţională asupra existenţei proprii. Această ignoranţă atrage o mulţime de erori în toate celelalte domenii. Pentru multă lume, progresul social reprezintă singura realitate şi politica actuală constă în a imagina un sistem în care fiecare va putea face ceea ce îi place. Această utopie, întreţinută de profitori de toate categoriile, a determinat un fel de cristalizare a gândirii moderne.
Progresul religiei, ştiinţei şi filosofiei, nu e un progres real. Se scrie mult, dar se gândeşte puţin. De îndată ce o anumită lucrare tratează chestiuni care cer un efort de gândire, e aruncată la fundul unui sertar. Astăzi, toată lumea e grăbită. Fiecare vrea rezultate imediate, fără a se preocupa de cauzele care le determină. Şi totuşi, în istoria rasei noastre, niciodată ca acum, timpul nu a fost mai potrivit pentru o reformă a ideilor noastre pentru un progres real.”
Yram, „Doctorul Sufletului~12 Ani De Dedublare Conştientă În Lumile Invizibile”, Ed. Gill & Dana Cart SRL, 1994
„Mintea este foarte vicleană. Fie ea este de acord cu părerile altuia, fie ea crede că mintea altuia este de acord cu părerile ei. Mintea crede că e Totul. Mintea are întotdeauna dreptate, deoarece ea face legile şi regulile jocului. Ea poate găsi nenumărate căi pentru a fi de acord şi totuşi să rămână aceeaşi. Dar atunci când nu eşti de acord cu ceva, ţi se pare că ar fi de datoria altuia să vină să te transforme la nivelul fiinţei tale, deoarece mintea va spune: ce aş putea face mai mult? Am fost de acord şi prin aceasta am făcut „tot ceea ce îmi stătea în putere”.
Deci ce poţi face tu? Tu ai fost de acord, ai devenit un adept (al unei idei) şi ai renunţat. Iar dacă nu se întâmplă nimic, atunci te superi. Atunci când tu asculţi învăţătura, nu auzi exact ceea ce se spune. Tu „auzi” prin propriile tale interpretări. Tu „auzi” prin trecutul, prin memoria, cunoştinţele şi mai ales prin interpretările tale. Tu „auzi” prin minte. Şi mintea colorează tot ceea ce auzi. Sare imediat pe informaţia pe care o aude, o schimbă, o face agreabilă, aruncă anumite detalii, exagerează alte lucruri şi umple toate golurile.
Tu eşti de acord doar cu propriul tău ecou. Astfel doar o PARTE din ceea ce am spus se reflectă în ceea ce ai „auzit”, iar partea nu transformă nimic. Întregul poate face aceasta. A percepe întregul unor învăţături, a precepe totalitatea, înseamnă a renunţa la efortul de a mai fi în acord sau în dezacord cu ideile minţii. Toate acordurile şi dezacordurile sunt scuze pentru a rămâne aşa cum eşti.
Toată viaţa omului este dedicată unui singur scop: Cum să nu se transforme. Oamenii spun într-una: Nu vreau să sufăr! Dar ei continuă să facă exact acele lucruri care îi fac să sufere. Alţii repetă mereu: Vreau să mă transform!, dar eu privesc adânc în fiinţa lor şi văd că de fapt ei nu vor să se transforme. Şi ultimul lucru pe care îl voi spune este: Tu nu te poţi transforma! Tu poţi doar să-i permiţi transformării să se producă. Şi nu numai că nu vei reuşi aceasta dar mai mult vrei ca să-i transformi pe alţii, să-i faci să fie aşa cum vrea mintea ta, iar asta nu se va întâmpla niciodată.”
Osho, „Spiritualitatea Tantrică”, Ed. RAM, 1994
Eckhart Tolle, „Puterea Prezentului”, Ed. Curtea Veche, 2004
„Câteodată mă gândesc la realitate ca la un puzzle format din cutii. Chestia asta ar fi creştinismul, cealaltă iudaismul, următoarea budismul… unele s-ar putea suprapune, altele nu… Acesta ar fi un fel de model al realităţii. Fiecare are propriul sistem de credinţe pe care îl pun la bătaie în viaţa de zi cu zi… Şi mai există un sistem de credinţe numit ştiinţă.
Dacă căutaţi în dicţionar definiţia cuvântului ştiinţă atunci veţi putea citi „cunoştinţe reduse la un sistem”. Iar sistemul de producere a cunoştinţelor este, după părerea mea, foarte limitat. Teoretic el poate fi foarte puternic, dar de fapt este materialist, adică se bazează doar pe lumea materială, pe care o putem accepta, deoarece putem să o atingem, să o simţim, s-o lovim etc. Acesta este unul dintre principii, iar celălalt este „reducţionismul”, adică faptul că putem înţelege realitatea doar ca ceva format din părţi şi nu din interacţiunile acestora. Aceasta este paradigma în care ne-a îngrădit ştiinţa.”
Conferinţă publică, fizician şi astronaut Brian O’Leary, „A doua revenire a ştiinţei”, 1995, (fragment)
„Fiecare lucru şi opusul său se nasc îngemănate, greul şi uşorul se nasc unul pe altul. Cel lung determină pe cel scurt. Înaltul produce adâncul. Sunetul şi glasul se acordă reciproc. Înainte şi îndărăt decurg unul din altul. Iată de ce Înţeleptul practică doctrina Non - Acţiunii. El instruieşte prin pildă vie, nu doar cu vorbe. Pe toate fiinţele care se nasc în lume şi care îşi pun nădejdea în el, nici nu le uită, nici nu le îndepărtează. El le impulsionează şi astfel le creează merite fără a şi le însuşi. Le catalizează să se dezvolte şi nu se bizuie pe el. Aşa câştigă el merite, dar rămâne mai presus de ele. Rămânând mai presus de ele, nici meritele nu îl părăsesc niciodată datorită detaşării izvorâte din înţelepciune.”
Tao Te King, scurtă traducere, autor necunoscut
„Trebuie să punem la muncă slăbiciunile noastre, pentru ca ele să ne fie utile. Vă miraţi şi spuneţi: „Dar bine, slăbiciunile trebuie să le dăm la fund, să le anihilăm!”. Încercaţi şi veţi vedea dacă vă va fi uşor: voi veţi fi cei învinşi. Problema se pune la fel cu orice defect sau viciu, indiferent dacă este vorba de lăcomie, senzualitate, violenţă, pofte nemăsurate sau vanitate, trebuie să ştiţi cum să le mobilizaţi pentru ca ele să lucreze alături de voi în direcţia pe care aţi ales-o. Dacă vreţi să lucraţi singuri, nu veţi reuşi. Dacă vă veţi goni toţi duşmanii, tot ceea ce vă rezistă, cine va mai lucra pentru voi, cine o să vă mai servească?
Mă adresez în special tineretului. Tinerii nu-şi dau seama că există experienţe care i-ar îmbogăţi mai mult decât acelea în care ei se aventurează în mod obişnuit şi de pe urma cărora în câţiva ani îşi vor pierde prospeţimea, farmecul, frumuseţea, şi lumina. Tinerii vor să experimenteze dragostea fizică, … bine, înţeleg, dar ei nu vor găsi fericirea prin acumularea acestor experienţe; între timp toate senzaţiile de plăcere vor fi uitate şi nu va mai rămâne decât ruina, regretul şi întunecarea.”
Omraam Mikhael Aivanhov, „Alchimia sau Căutarea Perfecţiunii”, Ed. Prosveta, 1994
… noi putem să demonstrăm doar ceea ce suntem în stare să demonstrăm. Dacă aţi spune, ei bine, ce mă împiedică să fac asta?, singura piedică pe care o avem este incapacitatea noastră de a ne preda, de a ne da voie şi de a ne sprijini, chiar şi în faţa propriei noastre reţele neuronale a îndoielii. Dacă puteţi să vă sprijiniţi pe voi înşivă până treceţi de îndoieli, atunci veţi reuşi, pentru că acesta este singurul obstacol care vă stă în cale.
(G.Z. Knight)
… pentru asta, trebuie să aveţi cunoaştere, iar cunoaşterea trebuie să fie atotcuprinzătoare. Ea trebuie să cuprindă corpul şi modul în care funcţionează el, creierul şi modul în care funcţionează acesta, mediul vostru înconjurător şi modul în care funcţionează acesta, precum şi genetica voastră şi modul în care funcţionează ea.
(RAMTHA via G.Z. Knight)
Ramtha, „Cine suntem noi, de fapt?”, Ed. M.M.S., 2009
Când sunteţi bolnavi, nivelul de energie este scăzut, astfel că inteligenţa (automatismul, n.r.) organismului poate prelua controlul pentru a folosi restul energiei în vindecare, astfel că minţii (şi implicit gândurilor şi emoţiilor) nu le rămân prea multe resurse. Ego-ul consumă cantităţi considerabile de energie. Nu mai e nevoie să spun că acei oameni care experimentează o consolidare a ego-ului, în caz de boală, au nevoie de mult mai mult timp pentru vindecare. Unii (probabil majoritatea – n.r.) nu mai apucă să se vindece, şi astfel, boala se cronicizează şi devine o componentă permanentă a falsului lor sentiment de sine.
Eckhart Tolle, „Un Pământ Nou”, Ed. Curtea Veche, 2008
FACEŢI-VĂ TIMP!
Faceţi-vă timp să scrieţi – este o cale a descoperirii inimii voastre.
Faceţi-vă timp să mirosiţi – este aroma Universului.
Faceţi-vă timp să cântaţi – este armonia interioară.
Faceţi-vă timp să atingeţi – este plăcerea apropierii.
Faceţi-vă timp să creşteţi – este drumul spre măiestrie.
Faceţi-vă timp să învăţaţi – este fundamentul înţelepciunii.
Faceţi-vă timp să gândiţi – este calea de a vă apropia de orice.
Faceţi-vă timp să simţiţi – este înflorirea a tot ceea ce există.
Faceţi-vă timp să serviţi – este un prilej de a ajuta.
Faceţi-vă timp să vă rugaţi – e o invitaţie la miracole.
Faceţi-vă timp să împărtăşiţi – e o deschidere a sufletului.
Faceţi-vă timp să dăruiţi – e o călătorie spre împlinire.
Faceţi-vă timp să vă jucaţi – e o sursă a fiinţării de Sine.
Faceţi-vă timp să iertaţi – este templul strălucirii voastre.
Faceţi-vă timp să visaţi – este esenţa viitorului.
Faceţi-vă timp să creaţi – este bucuria de a dansa cu Viaţa.
Faceţi-vă timp să dezvăluiţi adevărul – acesta e adevăratul curaj al unui luptător.
Faceţi-vă timp să îndrăzniţi – aceasta e aventura visătorului adevărat.
Faceţi-vă timp să vă eliberaţi de ignoranţă – aceasta e adevărata lumină a fiinţării.
Faceţi-vă timp să fiţi viteji – este o cale spre iluminare.
Faceţi-vă timp să râdeţi – aceasta e o muzică a sufletului.
Faceţi-vă timp să strigaţi în adevăr – aceasta e o tărie de caracter.
Faceţi-vă timp să înfruntaţi pericolele – este o cale a descoperirii de Sine.
Faceţi-vă timp să vă bucuraţi de viaţă – este frumuseţea care vă eliberează.
Faceţi-vă timp să vă vindecaţi – este reîntoarcerea la Întreg.
Faceţi-vă timp să fiţi amabili – este secretul fericirii.
Faceţi-vă timp să fiţi în pace interioară – este o fereastră spre Infinit.
Faceţi-vă timp să vă amintiţi – data eternităţii voastre.
Faceţi-vă timp să fiţi treji – este calea cunoaşterii de Sine.
Faceţi-vă timp să fiţi mereu prezenţi – este calea spre Iluminare.
Faceţi-vă timp să fiţi voi înşivă – este gustul unicităţii şi unităţii.
Faceţi-vă timp să iubiţi şi să fiţi iubiţi – este menirea voastră şi darul cel mai preţios.
Există timp pentru TOT. Aici şi Acum. Şi aşa va fi, a fost şi aşa este dintotdeauna.
cc Darina S. (traducere de Cristian Mureşanu)
More Thank You Comments