Cu ochiul sufletului

[Sprincenatu Dan]

Pe-aleea prăfuită

 a suflletului meu

adesea trec

când  mi-este dor

de  ochii tăi,

de sărutările prelungi

din nopţile de vară

sub cerul înlăcrimat.

 

Prăpastia dintre  noi

se adânceşte,

în fiecare zi

devii mai rece ca luna,

timpul,

clepsidra neîndurătoare,

ne  îndepărtează

pas  cu pas...

 

Cu ochiul  sufletului,

conştiinţa

călătoresc

prin labirintul

dragostei

care  acum

îmi  lipseşte atât  de mult..

 

Parcă  suntem ca doi străini

cu inimile  zdrobite de amărăciune

şi visele înfrânte ...