CU PARAPANTA PRIN INFINIT
am stat față în față cu mine
fac pluta pe genune să te găsesc
despică edenul
limbă de şarpe reformat
rotund de iubire excizată din cruce
respir verde fluorescență târzie
încruzește artera
dialectul sângelui prăvale combustii
braţelor mele
pătează cu mituri cristalinul credinţei
m-a adunat bucuria avar
traversată de mărfare pline de umbre
smerenii cu aripi de flăcări smulse din mine
ţi-au podit chemările plăpânde
doar în mugur de veşnicie te-ai murit
instructaj de loopinguri țin îngerilor
din aula creatorului
pe maci plutitori
mările facerii își adună voluptățile
în pielea brumărită de vise
spaţiul îmbrăţişărilor noastre
feerii împletește
polen de erupţii albastre respiră inima
înainte de a-mi căptușii
pelerina timpului
-->
Răspunsuri
”... mările facerii își adună voluptățile
în pielea brumărită de vise...”
cu parapanta prin suflet...
Frumos poem!