Iar ce spune
prin cuvinte de miere alunecă,
de inima o curge
în vorbe.
În preajmă cu ochii plecaţi
altare de cărţi luminând,
infinite popasuri
la porţi de lumină.
Zile şi nopţi despletite
stau în genunchi
pe lespezi cioplite de piatră
şi-şi deplâng tăcerea.
Numai cerul din oase albite
veghează pământul
cum se roteşte
şi nimeni nu-l poate opri.
-->
Răspunsuri