De-aş fi un fluture
m-aş pierde în simfonia pasiunii
într-un zborul ne’ntrerupt
sub marea cerului semin şi gol,
să simt aburii timizi ai pamantului
cum cântă
solfegii ale învierii.
Din scoici de mări uitate
mi-aş face aripi,
aş poposi pe constelaţii
măcinate de povara lacrimei,
din fire de azur
aş ţese o punte între iubire şi dor,
pe care,
să ardă focul
vieţii veşnice.
Din norii albi,
înfloriti precum un pom în primăvară,
aş strânge-n cupa inimii
stropii
care cad
peste mine,
ca într-un colind de viaţă nouă
cu parfum de mir sfinţit
în sufletul arid
Aş lăsa iubirea să zboare
împreună cu mine,
în visul indecis
înecat încă
în fumul tristeţii,
să aducă iar primăvara
în timpul mult prea grăbit.
Răspunsuri
poezie, selectat 13-14-15
Aş lăsa iubirea să zboare
împreună cu mine,
în visul indecis
înecat încă
în fumul tristeţii," Frumos!