La început eram strălucitori în alb,
lumină eram
Totuşi…
De ce ne suntem gri?
Nuanţele se-adunau
Una câte una
A linişte
Metamorfoze din fluturii de noapte
Se auzeau
Cum înfruptau margini prin colţuri
Multe
Din ce în ce mai rotunde
Unde de lumină
Frig
Din ce în ce mai intens
Toate
Negrul oprindu-le
Simţi că doare,
Îl simţi cât de tare şi frige?
E ca şi gândul nostru
Când l-am lăsat să plece
Privindu-ne cum am devenit
din Unul
Singuri
În
Doi
Şi am rămas gri
Prin noi
Doar însemnări cu amintiri
În nuanţe de un roşu
Curios...
Chiar,
Cum te mai simţi?...
Maria
13.08.2013
(imagine net)
-->
Răspunsuri