De timpul nu s-ar sparge

[Maria Calinescu]

de timpul nu s-ar sparge în ore
şi ochiul vieţii n-ar vedea-n culori,
de viaţa nu ar fi nesomn şi suferinţă
netimpul meu şi nemurirea
nu s-ar fi scuturat pe-o creangă-a primăverii
în noaptea Înfloririi,
când sparte-au fost în vise roşii,
arcadă timpului apus,
sub mângâierea blândă a Domnului IIsus

de timpul spart cum este
n-ar sta la sfat cu suferinţa
şi n-ar fi divizat de razele de lună
zămislit în Rai, numit Lumină,
am scrie gându-n şoapte adulmecând tăcerea
în rugi fierbinţi de murmur sfânt,
ce se aştrn ca noaptea albă
peste iubirea ce-i pecetluită în mormât

de stelele albastre s-ar transforma în şoapte
şi ne-ar înconjura-n ecouri înflorite,
aş sparge trupu-n spaţii, pe veci neparalele
presărând pe aripi
pulsul de la stele,
aş sfaşia tăcerea pe pajişte de gânduri,
scriind mii de poeme-n nisipul ud din prunduri,
aş încrusta crezul iubirii
cu ceara alba, printre rânduri
nopţile cu lacrimi, ce ne-au fost povară
noapte în lumină,
pară.

[Mihaela Moşneanu]

de stelele albastre s-ar transforma în şoapte
şi ne-ar înconjura-n ecouri înflorite,
aş sparge trupu-n spaţii, pe veci neparalele
presărând pe aripi 
pulsul de la stele,
aş sfaşia tăcerea pe pajişte de gânduri,
scriind mii de poeme-n nisipul ud din prunduri,
aş încrusta crezul iubirii
cu ceara alba, printre rânduri
nopţile cu lacrimi, ce ne-au fost povară
noapte în lumină, 
pară.

[Maria Calinescu]

multam cu sufletul...