M-am așezat la un pahar de vorbă cu sufletul meu.
Stătea întors într-o parte întunecat, nu mă privea.
L-am întrebat cel nemulțumește. Nu mi-a răspuns. Își încrunta nemărginirile pe fruntea cerului, adunând nori de furtună în privirile-i de lumină, parcă vrând să și le stingă.
Clepsidra timpului își agățase secundele în așteptare, curioasă cumva, de ce avea să-mi răspundă. După un timp, când tăcerile s-au lăsat greu între noi, umplând aerul cu mirosul lor stătut până la refuz, pe geana zării a picurat prima lacrimă de cuvânt . Apoi nimic nu le-a mai putut opri curgerea.
Sufletul meu îmi vorbea în lacrimi de cuvânt așternute pe foaia vieți mele, înșirându-și nemulțumirile, frustrările, durerile,povestindu-mi de fiecare cicatrice sângerândă, de fiecare dezamăgire, de fiecare pierdere ce a lăsat un gol ce nu poate fii umplut, de iubirile ce și-au lăsat urma pașilor adancă pe unde au trecut. L-am lăsat să-și verse tot amarul strâns, să-și plângă fiecare spin adunat pe tălpile goale de-a lungul atâtor cărări pe care am umblat. L-am ascultat până când lacrimile au secat și cuvintele s-au oprit din scris.
Atunci i-am așezat în față o floare de liliac și i-am spus:
-Tu ești că acesta floare. Fiecare sentiment, fiecare durere, fiecare rană sunt că floricelele ce formează această floare. N-ai fii tu fără ele! Tot ce ai trăit și-ai simțit ți-a dat tărie, te-a șlefuit , ți-a dat o lecție de viață, te-a format pe tine cel care ești acum. Nu privi cu amărăciune înapoi, privește cu bucurie înainte! Cum ai trecut până acum peste toate , vei trece și pe mai departe. Nu renunța la bucuria de a explora fiecare clipă, cu bunele și cu relele ei.
Gândește-te la momentul de după fiecare supărare, atunci când te-ai liniștit și zâmbind ți-ai spus "Am scăpat, sunt bine!".
Gândește-te la momentul când te-ai ridicat după căzătură și privind lumea de sus ai zis"sunt în picioare încă!".
Gândește-te la momentul când ai realizat că tot ce ai pierdut ți-a rămas în amintire iar ce mai ai se află în jurul tău alături de tine.
Privește întotdeauna partea plină a paharului. Gândește-te la curcubeul care apare întotdeauna după furtună. Gândește-te întotdeauna la cât mai ai de oferit și nu la ce n-ai primit. Bucură-te de ceea ce faci tu, nu de ce aștepți să facă alți. Lasă izvorul iubirii ce se află în tine să ajungă un adevărat rău, să se reverse asupra celor din jur. Așează în fiecare floricică înflorită căldura unui zâmbet, dându-i parfum de iubire și ai să vezi cum florile amintirilor îți vor zâmbi, la rândul lor atunci când va veni vremea să privești în urmă.
M-am așezat la un pahar de vorbă cu sufletul meu și bine am făcut. Lumina din privirile lui, ce începuse să se stingă, acum lucește mai tare risipind norii și lăsând curcubeul să-i așeze un zâmbet pe față. Am făcut pace amândoi bând din cupa speranței până la fund. Am răsuflat ușurată, iar clepsidra timpului a început să-și scuture secundele spânzurate între ieri și mâine, într-un azi plin de bucurie.
Va fi bine!
Indiferent de ce va veni...
de Gabriela Mimi Boroianu
13.04.2014
categorii forum
Trebuie să fii membru al Cronopedia pentru a adăuga comentarii!
Acest răspuns a fost șters.
-->
Răspunsuri
proză scurtă, selacta 13-14-15
Remarcabilă expunere, inedit şi profund...
Felicitări din toată inima!
Aurora, cu drag