În dimineața rece alt
cineva a ascuns plictiseala după un brad, eu toc
mai am observat, în umbra unui bine
cuvântat ceai de tei, că dese
ori fulgii s-au hrănit cu un verde cum
se
cade.
Nu, nu licoarea din cană-i cea mai fierbinte, ci fără
de
legea mea de-a evada-n zăpadă.
Imobilizat de pătura pufoasă, de
grabă mă decid să arunc unde
va haina-i albă. Ca într-un scurt
metraj, furtuni de zâmbete stau de
asupra scării ce lunecă-n neant. De
sigur, eu devin de
odată casant.
-->
Răspunsuri