mini-concurs – ediţia a 5-a – Tu cum îţi bei cafeaua? – mini-inter...
Ați scris în romanul „Pete și scrum” despre modul cum o cafea poate schimba destine. Cât de importantă credeți că este cafeaua în relațiile interumane?
William Turner: Să vă răspund la această întrebare ar însemna să fac un rezumat volumului menționat. Nu-mi doresc acest lucru, însă pot adăuga faptul că locația și anturajul unde se consumă cafeaua pot aduce un aer nou și revigorant persoanei care simte aroma de neprevăzut cu toate consecințele sale: mister, iubire, intrigă.
Când ați conceput ideea acestei cărți v-a marcat un fapt real sau ați apelat 100% la imaginație?
W.T: Destăinuirea e ca aburul cafelei fierbinți – vine și fuge. Lectura însă, pe care insist, e precum o „gură” de necunoscut pentru cititorul însetat de a descoperi mistere...
Să concluzionez că nu doriți să dezvăluiți sursa de inspirație?
W.T: S-au scris multe despre acest roman, dar nimeni nu m-a întrebat dacă fundația pe care s-a clădit intriga dintre personaje e reală sau imaginară. Îmi place întrebarea și cred că o notă de subsol, ca o scurtă povestioară, ar îmbrăca cu un iz proaspăt comunicarea noastră.
Asta-mi și doresc! Despre ce este vorba?
W.T: În urmă cu șapte ani, când încă locuiam la Paris, urma să mă întâlnesc cu editorul meu la o ă. Fiindcă dumnealui era un tabagist înfocat am rezervat o masă la terasă și emoționat începusem să răsfoiesc manuscrisul romanului „Decență oarbă” până când sunetul unui scurt ticăit m-a scos din lumea mea imaginară. De fapt primisesem un mesaj de la editor că va întârzia jumătate de oră. Mi-am comandat o cafea și, dorind să scap de agitație, m-am cufundat din nou în lectură. La un moment dat am simțit cum scaunul se mișcă și un copil, mai speriat ca mine, parcă ar fi vrut să mă ia în brațe. Undeva, în spatele puștiului, spițele unei biciclete șopteau nervoase că ele nu sunt vinovate de impactul survenit. Năzdrăvanul, fără să găsească resurse de a-și cere scuze, și-a luat bicicleta și-a aleargat ca și când se întâlnise cu lupul. Eu, derutat peste măsură, eram preocupat să observ dacă copilandrul nu se accidentase. Doar după ce personajul impactului nu se mai zărea am constatat imaginea dezastrului...
Vreți să spuneți că licoarea maronie și-a etalat aroma pe filele manuscrisului? Și editorul a mai venit sau „ați scăpat”?
W.T: Desigur c-a venit, însă... cum a venit a și plecat.
Să înțeleg că n-a acceptat argumentarea dezastrului? Și dumneavoastră ați stat pasiv, n-ați reacționat într-un fel?
W.T: Viața m-a învățat că nu mă pot opune destinului și am considerat că poate nu-i încă momentul acelei cărți. După două luni am înscris manuscrisul într-un concurs. Editura implicată în eveniment nu doar mi-a tipărit volumul, ci mi-a asigurat o promovare ca la carte. Cafeaua buclucașă mi-a adus noroc!
Interesantă destăinuire... Ce ați putea să ne comunicați despre proiectele e, nu neapărat legate de... cafea?
W.T: Dacă-n cafea „zace muza”, personajul principal al viitorului meu roman prepară cafea la nisip.
Interviu realizat de Monique Vitan – Le Figaro Litteraire
**********
496 cuvinte
7 întrebări, 7 răspunsuri
-->
Răspunsuri
Încă un interviu pe lângă tema propusă. Cu regret, o steluţă. *
Exigența s-a-ncurcat
Într-un interviu... ratat,
Caldă-i însă cafeluța
Ce-o dăruiește Dorinuța.
Sesizat şi de alţii, interviul, deşi corect, nu rezolvă problema temei impuse. Apreciez textul cu 1 steluţă. *
Cu sau fără „problemă rezolvată” eu tot îți ofer o cafea, dragă Matei. Mulțumesc pentru popas și steluță.
Bun interviu! Felicitări!***
Sunteți generoasă cu textul meu, doamnă Gabriela. Vă mulțumesc și-o cafea vă dăruiesc.
Norocul... nu cred în existenţa lui, e ceva ce-şi face omul cu mâna lui (care e lucru manual, dar asta e!). Dar scene cu vărsatul cafelei pe aproape orice (mai ales pe ceve de îmbrăcăminte, care să te pună să dai ceva jos... mmm, ei astea sunt subiecte de "cafenea"! Pentru muzele din cafeaua norocului lui W.T. eu îţi acord 3 steluţe!
***
Personajul principal nu cred că mai avea nevoie de steluțe, dacă primisese o editare și promovare a manuscrisului „udat” cu ceva timp în urmă cu cafea, din greșeală, însă celei care mi-a acordat trei steluțe, Rodicuței, ofer cu drag o cafea. Nu se știe de unde sare iepurele, poate va avea și ea șansa lui William Turner. Niciodată să nu spui: „Niciodată!”
Și cafeluța
Pentru Rodicuța.
Nici din acest interviu nu am reuşit să aflu câte ceva din tainele de a bea cafeaua. "Monique Vitan" nu areuşit să-mi dezvălui stilul în care William Turner ăşi bea cafeaua. Aşa că interviul ei primeşte doar 1 steluţă.
*
Vă respect părerea, domnule Anghelescu. Dacă „plâng” nu ofer... cafele!
-
1
-
2
de 2 Următor →