e-atat de verde

[Chiorean Aurel]

E-ATÂT DE VERDE...

E-atât de verde răsăritul tău,
în valul mării își plutește lin menirea,
cu ochi de lună nouă...peste văi,
m-ai fulgerat în suflet...cu privirea.
Ți-am rezemat o rază pe pervaz,
tu m-ai atins...dar vraja mă omoară,
curg lacrimi calde pe obraz,
sub fulgere din cer...ce ne măsoară.
E-atât de verde vorba ce-o rostești,
sub farul nopții nimeni n-o îngâna,
și nu mai știu s-ascult...când tu pornești,
o altă vorbă timp de-o săptămâna.
Ți-e vorba verde...zâmbetul ți-e șoapte,
mă trece viața lacrimă și gând,
prin zâmbet trece ziua-mi înspre noapte,
când împletești cuvinte rând pe rând.

[Ioan Muntean]

poezie, selectat 13-14-15

[Agafia Dragan]

Semn de lectura si apreciere.