Elegie de primăvară
A venit iar primăvara
Cu alaiul ei de flori
Şi de-aceea în orice seară
Mă frământ chiar până-n zori.
Văd în vis, de pe retină,
Unduindu-se cochete,
Trupuri dulci ca de tulpină
De Brânduşe, Violete…
Şi-n miresme răspândite
De prezenţele divine
Caut chipuri înflorite
De Narcise, Florentine…
Mă trezesc pe negândite,
Cu o forfotă sangvină,
Să le vreau a-mi fi iubite
Şi o Roză, şi o Ină…
Şi în lumea citadină,
Evadat ca dintre stânci,
Văd păşind cu chip de zână
Nu doar flori, ci cocostârci!...
de Gabriel Todică
13.03.2015
Foto: tablou de Artush Voskanyan (Armenia)
-->
Răspunsuri
Unde va fi primăvara mea?
Unde va fi primăvara mea:
în pădurea arsă de amintire,
în ochii frunzelor care au plâns în copaci,
şi s-au aşternut a moarte pe pământ,
în norii care-au înghiţit soarele
şi au împietrit peste lume,
în râul care poartă frunze haotice-n vale?
Azi se odihneşte -n iertarea ta,
se face vânt şi-mi dă roată,
se-ntoarce-n golul dintre noi…
primăvara mea, noaptea noastră eternă,..
Unde va fi primăvara mea?