Eminescu, Eu... și Marea...

[Vladimir Nichita]

 Am în ochi... dulce viziune
 Ce-mi produce doar plăcere,
 Așa cum inima îmi cere
 Ca s-accept azi o Minune.
 
 Eminescu... nu-i „părere”
 El apare și îmi spune,
 Să compun Sonet pe bune
 Fără lacrimi de durere.
 
 Îi strâng mana... langă Mare
 Și-l întreb foarte surprins:
 Esti Tu Eminescu, oare ?
 
 Poate-i doar iubirea-mi, care
 Mi-a creat un dor aprins,
 Pentru-acel ce moarte n-are.

 Vladimir Nichita / Australia.
 18/08/2019

Cuvinte cheie :

Îmi place

[Pop Dorina]

Ești chiar tu? Dulce minune...

Solvele-ncep să se-adune.

[Vladimir Nichita]

 

 Eminescu... Brâncuși... Marea...
 (Sonet replică)
 
 Eminescu... EL e Marea,
 Iar Brăncusi cu mari „Zidiri”-
 Amândoi nasc pomeniri
 Cănd Eu le admir azi starea.
 
 Chiar de par doar „amintiri”
 Ei străbat iute „cărarea”-
 Ce ne-arată des culoarea
 De eroi... nu musafiri...
 
 Printre valuri de iubire
 Le-adresez o plecăciune,
 De specială pomenire.
 
 Apoi am o super știre
 Chiar de pare o minune -
 Cred în a lor revenire.

[Vladimir Nichita]

Romanie... a mea țară
Chiar dacă trăiesc afară -
Chipul tău e Marea mea
Iar eu m-oglindesc în ea...

[Vladimir Nichita]

Brâncuși și valul de Mare   (Sonet replică)

Mă urc pios cu-a mea simțire
Spre prea Măritul Dumnezeu -
Pe o Coloană Infinită-a unui „Zeu"
Ce îl numesc Brăncuși... fără oprire.

Coloana Lui... nu-i piesă de muzeu
Ea e specială ca alcătuire,
Ce îmi produce multă fericire
Și-n Romănia-i liber expozeu.

Pe val de Mare gânduri pun
Mesaj de dragoste supremă,
Atunci când un sonet compun.

Doar gănduri care nu apun 
Pe nici cea mai perfectă schemă,
Când de Brâncuși, vreau să vă spun.

[Vladimir Nichita]

Mulțumiri pentru aprecieri... Ioan Muntean, Constantin Bidulescu, Dorina Pop, Nicoleta Mija !

[Nicoleta Mija]

Sonet

 

O scrisoare printre valuri

 

Gândul aleargă prin razele de soare,

Culcaţi pe flori de câmp privim cerul,
Vântul poznaș îmi mâmgâie iar părul.

Lumini și umbre alunecă pe mare.

 

Apusul colorează atât de frumos valul,

Sub pălării fugim de a soarelui culoare,

Ascundem într-o sticlă o mică scrisoare,

Noaptea încarcă cu stele multe șalul.

 

Nu am să uit cuvintele în sticlă ascunse,

Pe cerul senin al nopții apar stelele,  

De valurile mării înspumate sunt atinse.

 

Am ascuns printre valuri în sticlă visele,

Cuvinte de iubire de vânt departe duse,

Marea repetă printre valuri cântecele.

 

 

[Vladimir Nichita]

 

 

 

 

 Gândul și Marea   (Sonet replică)
 
 Ți-am simțit gândul ce vine
 Soarele ți-l luminerază,
 Când tu stai adesea trează
 Cu miscări de grație pline.
 
 Inima azi mi se-așează
 În căuș de doruri fine,
 Ce-s menite pentru tine
 Cu Sonet care rimează.
 
 Sunt indrăgostit de Mare
 Și de gandu-ți de iubire,
 Ce-s o dulce îmbinare.
 
 Vise noi... nouă „cărare”
 Valuri multe n-au oprire,
 Când produc doar încântare.

 NICOLETA !
 

[Pop Dorina]

Vladimir, frumos mesaj,

Bun de dus la vernisaj...

Mă întreb, la o cafea:

Mai ai sonete-n „tolba” ta?

[Vladimir Nichita]

Dacă-i bun de vernisaj
Însemnă că-i fain mesaj -
Iar în tolbă am Sonete
Desigur... zeci de procente !