Epigrame

Epigrama (din latină epigramma, prin franceză épigramme) este o specie a poeziei lirice, de proporții reduse, de obicei catren, care satirizează elementele negative ale unui caracter omenesc, ale unei situații etc. și se termină printr-o poantă ironică, mușcătoare, la adresa unui personaj, a unui fapt etc.

 

Epigrama este o formă fixă de poezie, cu un conținut satiric, umoristic, aforistic sau poetic, ce ține de ascuțime și de arta ingeniozității, având o structură binară ce-i conferă simetrie și opoziție între argument și contrargument. Printr-un mecanism epigramatic, această structură naște o tensiune numită „epigramatică”, descărcată printr-o „scânteie”, o surpriză ce poartă numele de poantă.

 

Epigramele constituie o modă a literaturii Epocii Luminilor, prin care autorul satirizează defecte morale, mai puțin fizice, ale individului. În special, se dezaprobă lăcomia, ipocrizia și alcoolismul, prin versuri cu un caracter etic, al căror model este preluat din Antichitate.

 

În literatura universală s-au evidențiat epigramiști ca Simonide (Grecia), Voltaire (Franța), Lessing (Germania), Pușkin (Rusia) ș.a., iar în literatura română George Topîrceanu, George Ranetti, Cincinat Pavelescu, Radu D. Rosetti, Alexandru O. Teodoreanu (Păstorel), Tudor Arghezi, Alexandru Clenciu și mulți alții.

 

Structura epigramei

Indiferent de mărimea sau întinderea ei, epigrama are două părți constitutive distincte:

 

titlul epigramei, care poate fi:

  • titlu funcțional, nelegat organic de strofa epigramică,
  • titlu conceptual, legat organic de strofa epigramică.

strofa epigramică propriu-zisă

La rândul ei, strofa epigramică, funcțional vorbind, este compusă și ea din două părți:

  • tema,
  • poanta (condiție esențială a epigramei de azi).

 

O epigramă este limitată la o strofă în care un anumit aspect al vieții este prezentat pe scurt și apoi pus în legătură cu ceva care stârnește hilaritatea. Aspectul respectiv este caracterizat pregnant și imprimat în memoria cititorului prin poanta conținută de obicei în ultimul vers.

 

Teme predilecte propuse pentru atelierul conopedian:

- amorul

- dragostea

- iubirea

- frumuseţea

- goliciunea

- femeia şi bărbatul

Pentru fiecare epigramă (postată în mod independent în acest atelier) invităm participanţii să posteze un răspuns (replică).

 

Spor în haz!

 

 

Trebuie să fii membru al Cronopedia ​​pentru a adăuga comentarii!

Înscrieți-vă Cronopedia

Voturi 0
Trimiteți-mi un e-mail când oamenii răspund –

Răspunsuri

  • Invitație la distracție

    Așteptăm, cu drag, și... spor

    Și pe alții la umor.

    Hai, veniți, nu stați în stramă

    Scrieți doar o... epigramă.

  • «Epigrama»

     

    Epigrama-i o muiere,

    Ce adoră mângâiere.

    Te excită foarte tare,

    Și te mână la culcare.

     

     

  • În librărie

    Nu am simțit „pe pielea mea”

    Cum e să vinzi o epigramă,

    Însă o cumpăr de nu-i rea

    Chiar de-autorul e o... poamă.

  • Cu poanta nu stau așa de bine, însă simt că mă voi distra în luna aceasta. Posibil voi adăuga și... imagini și replici. Pentru această temă, domnule Muntean trimit spre Brașov o duzină de pupici. Vă mulțumesc.

  • Felicitări! Succes tuturor, autori și „cetitori”!

Acest răspuns a fost șters.

categorii forum

Topics by Tags

Monthly Archives

-->