EREZII DE-O CLIPĂ

[Costel Zăgan]

ŞI CITITORII SE TRAG DIN MAIMUŢĂ NU-I O EREZIE

E cumplit că nu îngerul face diferenţa

Ci jungla din sufletele noastre sălbătici

te De civilizaţie de nevoi de rate şi de

ignoranţă avansată Merg pe stradă cu

mâna pe inimă Ca pe-un trăgaci de ar

mă Ai grijă prietene Nu-ţi lăsa iubirea

prea slobodă Să n-o confund cu viaţa

ca o pradă Şi din dragoste să apăs pe

trăgaci

Costel Zăgan , EREZII DE-O CLIPĂ

ALTĂ EREZIE BURICUL NOPŢII

E sfânt Doamne Femeia-i erezia

mea cea de toate nopţile De la

asta n-am să abdic niciodată Dim

potrivă De câte ori am ocazia mă

arunc în cer direct de pe Muntele

Venus Printre îngeri mă simt acasă

Cu buzunarele pline de stele

Îmi pot licita orice soartă

Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ

SPECTACOL ÎN CER


Cortina se ridică exact Când

femeia nu-şi mai încape în piele

de frumuseţe Iar bărbatul desigur

de femeie La unison publicul aplaudă

anemic Femeii însă nu-i pasă Bărbatul

să fie fericit şi devreme în cer Restu-i istorie

Între doi îngeri încape numai bine o viaţă Cu

două locuri şi-un pat îndrăgostit Un foc de armă

coboară cortina în iad

Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ

EREZIA ZBORULUI DE CURSĂ LUNGĂ

Am impresia dragilor că mă prelucrează

madam poezia de-mi merg fulgii Cu tot

cu sau fără aripile mele rablagite şi super

sonice Scriu şi zbor De pe-o dugheană pe

alta a poeziei fulger ambulant Nu citiţi în

timpul zborului Între romanul zilei de ieri

şi apocalipsa unei poezii de dragoste n-are

loc niciun înger Răstignită între două ceruri

dragostea iluminează totul Orbit dau cu capul

în Nirvana fără să vreau Am să-mi las aripile

la pagina asta între sânii iubitei

Poate scap cu-atât

Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ

EREZIA PROXIMEI PRIMĂVERI

Noaptea cresc numai visele Şo

pe mine primăvară Am toate căr

ţile deschise la cuprins Cititor ideal

numai vântul însă îmi frunzăreşte destinul

De-aici încolo cică răsar stelele altui

anotimp Aveţi grijă pe unde zburaţi

Prăpastia asta-i doldora de stele

căzătoare

Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ

EREZIA INCERTITUDINII ABSOLUTE

Cică asta-i norma cotidiană a poetului

firmamentul Ori după caz stratul cu

sârmă ghimpată de la piept Mugur de

fier lângă mugur de fier Steaua cea mai

pitică lângă supernova cea mai sexy

Muze ce pendulează brownian Între

infinitul mare şi infinitul de la degetul cel

mic Libertate şerpuind iar şi iar în închi

soarea cea de toate zilele a trupului O

Doamne unde-i ieşirea din această lume

nebună de legat

Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ