Esti

[Chiorean Aurel]

EȘTI...

Ești ploaia de stele,Universul meu gând,
o carte din mine,în dor și visare,
stăm față în față un munte Pământ,
înălțări către vârfuri și-n valuri o mare.
Ești visele mele și pașii-mi desculți,
din sufletul meu,răsărit peste ape,
stăm față în față,peste munți,dar tăcuți,
alergând peste uliti,în doruri sub pleoape.
Ești ploaia ce-aș vrea,să nu se opresca,
cuvântul dorință,lipit doar de mine,
un timp de iubire-n povestea lumească,
când timpul ne trece,o clipă se-abține !
Aș vrea ca să-mi fii realiate,nu carte,
să-ți sorb de pe buze,cuvânt ce-l doresc,
să-mi fi adevăr și nu vise deșarte,
când ploile-n noi,dispre cer...se-ntetesc.