Eu nu adun

[Chiorean Aurel]

EU NU ADUN...

Eu nu adun în taina mea nisipul,
nici jocul ploilor din toamnă,
căci mi-ai promis cândva tu visul,
ce l-am pictat păduri...icoană.
Eram la margini de pădure,
pe-o vreme rece în risipă,
ce vremuri trec,dar vor să-ndure,
oricare vorba spusă-n pripă.
În toamna ta găsesc lumină,
n-o-mpinge patima patată,
ruptă-i din cer ființa-ți divină,
în dragostea ce ne-e dată.
Mi-e gândul ud,pământ sihastru,
năvală-i sufletul bătrân,
am marea mea,păduri,albastru,
dar sunt și valuri,ceată-n sân.
Eu nu adun,eu dăruiesc,
Îmi las atât ,de-o amintire,
mă urc pe cer,plângând,zâmbesc,
ce e frumos,e doar...iubire !