EU NU MĂ RECUNOSC..

[Chiorean Aurel]

EU NU MĂ RECUNOSC...

Eu nu mă recunosc într-o furtună,
și tot ce e,e slăbiciunea mea,
îmi vine-o vorbă-n minte:"Nu-i a bună"
spusă de tata,frumusețea mea !
Sunt ploi în suflete cuminți ,
simt și necaz,simt și durere-n ființă,
tu urci alăturea de sfinți,
eu în păcatul meu,sau neputință.
Nu vreau s-ascundem sufletul în noi,
nici să-l îndurerez,pe-al unei mame,
sunt un izvor de lacrimi,curg șuvoi,
motiv de viață dură și trăiri infame.
Sunt clipe-n care simt că nu am rost,
găsesc o nedreptate-n fiecare,
revăd copilăria-mi,tot cea fost,
mai am o rană și acum mă doare.
Poate că sunt enigmă pentru tine,
nici eu n-am reușit să mă descopăr,
mă doare ființa ta,o floare-n mine,
nu vreau ca în durere s-o acopăr!

[Ioan Muntean]

poezie, selectat 13-14-15