Evoluţie (Dor de tata ~ după Traian Calancia)

[Ioan Muntean]

(De Traian Calancia profesor la Grupul Școlar Dr. M. Couca Săveni/Botoşani)     EVOLUŢIE Cât sunt copiii noștri mici, Pentru ei, suntem TĂTICI. Ce gingaș e, şi sună bine: – Tăticule, mi‑e dor de tine…   Dar anii trec. Şi deodată, Nu mai ești tătic, ci TATĂ. Dar și așa, tot sună bine: – Pa, tată! S‑auzim de bine…   Când cresc, şi nu le eşti pe plac, Din tată, tu devii BABAC. Şi vorba sună trist şi gol: – Babacule, mai dă‑mi un pol…   Dar viața e un foc de paie, Şi, vrei nu vrei, ajungi TATAIE. Iar vorba ta, în râs e luată: – Tataie, ia mai las‑o baltă…   În anii, care‑ți mai rămân, Te vor numi doar, ĂL BĂTRÂN. Şi vorba lor te năucește: – Bătrâne, ce‑ ți mai trebuiește…   Copile! Tu să ai știință, Că ți‑am fost tată cu credință. Şi din puțin, de‑a fost să fie, Eu am răbdat și ți‑am dat ȚIE.   Dar, fă‑mi te rog o bucurie! La cimitir, să vii la mine, Să‑mi spui ca în copilărie: – Tăticule, mi‑e dor de tine…

Cineva a modificat-o puţin şi acum circulă ca fiind scrisă de un anonim sub următoarea formă:     DOR DE TATA Când sunt copiii noștri mici Noi pentru ei suntem TĂTICI. Ce gingaș e, și sună bine TĂTICULE, mi-e dor de tine!   Dar anii trec și deodată Din bun TĂTIC, acum ești TATĂ Dar și așa tot sună bine TATĂ, îmi este dor de tine!   Dar cresc copiii și te fac Din TATĂ să devii BABAC… Și vorba sună trist si gol  BABACULE, mai dă-mi un pol!   Cum viața e un foc de paie De vrei, nu vrei, ajungi TATAIE, Iar vorba ta în râs e luată TATAIE ia mai las-o baltă…   Și-n anii care-ți mai rămân Te vor numi doar ĂL BĂTRÂN… Și vorba asta te muncește: BĂTRÂNE, ce-ți mai trebuiește ?!   Copile, tu să ai știință Am fost un tată cu credință Și din puțin, de-a fost să fie, Eu am răbdat și ți-am dat ție…   Dar fă-mi, te rog, o bucurie! La cimitir, de vii la mine, Să-mi zici tot ca-n copilărie: TĂTICULE, mi-e dor de tine

[Gabriela Mimi Boroianu]

Felicitări domnule Muntean, mult mai reușită varianta dumneavoastră!

[Gabriela Mimi Boroianu]

Întotdeauna această poezie mi-a adus lacrimi în ochi...Pentru mine tata a fost cea mai importantă persoană din viața mea...Luni întregi dupa moartea lui am fost un roboțel care nu stia decât să plângă căutându-l în toate colțurile casei...

[Chiriac Marius]

pe cat de placut ... pe atat de trist

pe cat de frumos ... pe-atat de nemilos

asa e viata noastra ... un zambet legat de o raza albastra

pacat ca dupa multe dimineti ... cerul se-noreaza si o pierzi

Dar tu tata tot vei fi ... pentru ai tai copii

sa retineti un ultim vers, doar unu ... felicitari dumnule Munteanu