Dacă sufletul meu a jucat rolul lui Alexandru Odobescu pe scena lumii pămîntene într-una din vieţile trecute, nu pot fi sigur încă, dar mi-a plăcut comentariul lui Călinescu la opera celui dintîi, anume „ că bate cîmpii cu graţie ! ” Pornind de la acea butadă, iată Falsul meu tratat de divinaţie:
De vreme ce încă nu am nivelul să mi se arate pagini semnificative din existenţele mele trecute, poate pentru că m-ar afecta mult prea tare propriile năzdrăvănii, atunci aş putea să acoper acel gol cu unele deducţii.
E posibil să fi fost cumva prin apropierea carului de luptă a lui Arjuna, în timp ce Domnul Krişna îi oferea divinele Sale învăţături consemnate în Bhagavad-Gita conducătorului acelui car şi spun aceasta în urma unei deducţii pe cît de simple, pe atît de irefutabile, dar înainte de a prezenta acea deducţie, trebuie să precizez pentru unii dintre cititorii care poate nu ştiau, că celebrul yoghin Yogananda, autorul nu mai puţin celebrei sale Autobiografii, susţine că el a fost Arjuna într-una din încarnările sale trecute.
Cum însuşi Domnul Krişna, ca Avatar a lui Vişnu, era vizitiul acelui car de luptă şi cum este cu totul imposibil să fi fost o spiţă la una din roţile carului, pentru că n-aş fi avut timp să ajung la stadiul de om în doar cei şapte mii de ani cîţi se presupune că au trecut de atunci, mai rămîne posibilitatea ori să fi fost unul din valeţii lui Arjuna, dar cel mai probabil chiar unul din caiii acelui car, pentru că în acest fel s-ar explica de ce mintea mea bate cîmpii cu atîta osîrdie taman în timpul meditaţiilor sau al practicii spirituale, adică exact cînd ar trebui să fie cît mai liniştită !
Sau poate voi fi fost unul din cîinii de vînătoare favoriţi a lui Arjuna, care se va fi aflat chiar la picioarele vestitului erou în timp ce divinul Krişna îi revela sublimele Sale învăţături ! Deduc aceasta în urma unei alte informaţii pe care puţini cititori o ştiu, anume că entitatea primeşte suflet individual - ci nu colectiv cum au majoritatea necuvîntătoarelor - în ultima încarnare ca animal, înainte de a deveni om, fie de cal, cîine, delfin sau căprioară, după spusele unui alt faimos avatar divin contemporan, al cărui nume nu e necesar să-l precizez, deoarece cititorul teligent ştie la cine fac aluzie ! Şi fac această deducţie fiindcă numai astfel s-ar explica de ce în actuala încarnare am făcut sluj în faţa femeilor frumoase care au cadadicsit să mă mîngîie fie şi pentru cîteva clipe la ego ! Ba mai mult, m-am gudurat înaintea lor, dînd din coada ochilor cu destul de mare insistenţă înspre trupurile lor splendide, doar-doar îmi vor arunca şi mie un ciolan de atenţie şi culmea este că le-am adorat şi le ador în continuare, chiar dacă cele mai multe dintre ele m-au tratat ca pe un cîine de pripas, m-au bătut sau m-au ignorat pe deplin, înfometîndu-mă cu lipsa lor de interes sau atenţie faţă de condiţia mea trupească actuală !
Recunosc că uneori am mîrîit spre ele, ba poate voi fi muşcat pe careva, că nu mi-am transcens cu totul tendinţele inferioare, dar n-am avut şi nu am resentimente faţă de nici o femeie, în pofida figurii mele aparent severe !
Fiindcă numai un cîine este capabil de atîta afecţiune necondiţionată încît să se întoarcă la aceeaşi fiinţă care l-a bătut ori i-a otrăvit zilele, aşa cum procedează unele fiinţe umane din Epoca Întunericului sau să aştepte un semn de iubire din partea celei care l-a răsplătit doar cu mizericordii aproape la fiecare întîlnire !
Şi trebuie să am o răbdare de cîine spre a aştepta un semn de iubire din partea cuiva compatibil mie la toate cele patru nivele esenţiale ale fiinţei, iar pînă atunci, ca cititoarea şi cititorul să nu se plictisească, mai adaug că dacă n-am fost nici cal, nici cîine la carul vestitului Arjuna, atunci poate voi fi fost unul din duşmanii săi răpus în acea luptă chiar de sabia sa ! Deduc aceasta din aceea că multe vieţi la rînd am întors spatele Creatorului Celest, fiindcă cine putea fi duşmanul lui Arjuna, care era pe atunci discipolul model al unui avatar divin numit Krişna ? Altfel spus, numai cineva care întoarce spatele Luminii Divine este „ duşmanul” unui Maestru Divin, oricare i-ar fi numele sau forma de-a lungul vremii !
Dar poate că n-am fost nici cal, nici cîine, nici duşman răpus de Arjuna, ci doar un scrib oarecare, ( rămas anonim, după cum se ştie, din pură modestie !), aflat cumva prin apropiere şi care a auzit divina înţelepciune a lui Krişna către favoritul său Arjuna, consemnînd în scris acele învăţături, probabil mai tîrziu, fiindcă în acel momet trebuia să fiu atent să nu-mi reteze careva capul sau vreun alt mădular preţios ! Deduc aceasta în urma faptului că mi-ar face o imensă bucurie să mă inspire Divinul Tată Ceresc pentru a scrie o carte cît mai groasă şi frumoasă despre actualul meu Ghid spiritual; mai cu seamă despre misterioasele sale acţiuni pentru salvarea acestei planete şi ale unei umanităţi incredibil de adormite în aceste vremuri apocaliptice !
Poate că dacă voi cere cu umilinţă, cu încredere în Graţia Divină, dar mai ales dacă voi reuşi să-l iubesc pe deplin, fără nici o secundă de întrerupere, pe Învăţătorul meu Divin actual, voi putea să contribui şi eu, un modest şi anonim scrib contemporan, la uimitoarele transformări planetare care se întrezăresc la orizont !
Aşadar, mă rog Ţie Doamne să Te manifeşti prin umila mea fiinţă cumva, cum crezi Tu că este mai bine, spre a fi de folos semenilor mei după puterea şi priceperea mea, întru tainică şi trainică bucurie, atît a lor, cît şi a mea ! Facă-se doar Voia Ta... Amin !
-->
Răspunsuri
Citit cu mare drag!