Strop de rouă pură, în cupa nemuririi,
Ascunzi în ochii tăi cu umbre de splendoare,
Lacrima-ți duioasă pe-altarul strălucirii,
Teși visul cu aripi ce-ți dă vieții culoare.
Rămâi floare-aleasă, de este ger sau soare,
Cuvintele-nfloreşti în trupul ce-ți vibrează,
Ești steaua dimineții ascunsă-n Carul mare,
Surâsu'-n cursa vieții, la care toți visează.
Tu, te-ai născut să mângâi, privirea de-ți așezi
Şi dai nectarul firii de mama iubitoare,
Arta de a-nvinge e crezul sacru-n care crezi
Şi din vâltoarea vieții ramâi tot în picioare.
Nu ceri prea mult, în schimb, primești cât soarta vrea
Rămâi doar visătoare la câte, poate, ai vrut
Poți să suferi încă-o zi, in rugi ceri luminarea
Tu, doar iubind ai apărut, chiar, dacă firu-i rupt.
Ești sfântă între sfinte pe-altarul năzuinței,
Pe căi nedomolite, tu, le rezolvi pe toate,
Din grâu arunci neghina pe câmpul neputinţei,
Rămâi învingătoare, ești rezolvarea-n toate.
-->
Răspunsuri
Şi din vâltoarea vieții ramâi tot în picioare." Semn de lectura si apreciere.