Este un documentar filmat si montat in 2010, dar care a stat in sertar mai bine de un an, a stat sa se coaca. Astazi m-am decis sa-l postez pe blog si youtube pentru a scoate la iveala cateva aspecte:
1.
Care este ritmul vietii la tara al unei femei? – din acest punct de vedere, al ritmului lent al actiunilor, filmul poate parea unul plictisitor, prin urmare, acesta trebuie vizionat cand nu sunteti grabiti. Intrand in acel tempo al actiunilor, veti intelege cum functioneaza o parte din societatea in care traim. Filmul se vrea a fi unul foarte indraznet - actiunile se desfasoara in doua planuri: a) plecarea la moara si b) actiunile de la moara – acestea sunt puse in paralel, iar sonorul actiunilor se alterneaza – exact ca atunci cand spui o poveste si sari de la o intamplare la alta avand, in acelasi timp, in minte - si alte scene.
2. Cum se descurca o femei de saptezeci de ani singura intr-o societate in care barbatii - fie sunt bolnavi si stau acasa (sunt ingrijiti de ele), fie sunt plecati din sat la munca in strainatate (si nu ai pe cine plati sa te ajute cu muncile grele)? Veti vedea in film ca atunci cand mamuca Maria este intrebata „pe al cui nume sa fie facuta factura” ea raspunde instant „pe a lui Gheorghe Pripa – pe al sotului” – este vorba de respect, traditie, obisnuinta sau….? sau de ce a raspuns asa? – banii ii platea ea – tot ea a adus graul la moara si urma sa stranga faina, de ce a scris numele sotului pe acea chitanta? in viziunea acesteia - Gheorghe – chiar daca este bolnav si absent din viata sociala/publica – ramane capul familiei.
3. Care sunt actiunile din viata de zi cu zi a oamenilor care au o altfel de viata, alte griji si alte nevoi – fara telefoane, internet, super-marketuri sau televiziune prin satelit. Din dialogurile scurte veti intelege care sunt problemele si interesele lor, rolul femeilor in societate, dar si preocuparile si interesele acestora, statutul lor social in corelatie cu actiunile si persoanele din realitatea imediata.
Am fost la moara sa vad cum se descurca o femeie singura. Am filmat si va invit sa urmariti aceste actiuni pentru a intra in ritmul vietii ei. Nu l-am trimis la niciun festival, deoarece consider ca youtubul isi poate face treaba si fara recunoasterea valorii unui documentar din partea unui juriu avizat. Poate voi face alte filme pentru festivaluri internationale – acesta este pentru persoanele care iubesc terenul antropologic, studiul calitativ si cercetarile de tipul „vietii cotidiene” – va invit sa-l comentati, criticati, laudati si sa contribuiti cu alte materiale si interpretari la ceea ce am filmat eu de unul singur.
Sursă: blogspot.com
Autor: Valeriu Antonovici
-->
Răspunsuri
... de acelaşi autor...
Aceasta este realitatea de la tara,asa muncesc femeile ca sa-si creasca copii,este adevarat ca nu au internet multi dintre ei nici macar telefon nu au,se trezesc de dimineata si incep treburile in curte cu animalele,la gradina si merg si la moara...
Eu nu pot spune ca e trist,as spune ca sunt un exemplu sunt niste femei puternice eu respect foarte mult oamenii de la tara pentru ca muncesc foarte mult si sunt oameni cumsecade si gospodari...
Felicitari autorului acestui filmulet si lui Lenus pentru postare aici pe Cronopedia...multumesc lenus,urmarind acest filmulet am mers cu gandul in urma cu multi ani aducandu-mi aminte cum munceau mama si bunica mea,asa ne-a crescut mama pe mine si pe fratii mei muncind din greu la moara,la camp,cu caruta cu cai la C.A.P.cum era pe atunci...eram cea mai mica si ca sa nu piarda din norma de la C.A.P.ma lua cu ea pe camp nu erau carucioare pentru copii pe atunci dar ma punea in covatica de lemn si ma purta peste tot cu ea...de aceea imi iubesc si imi respect enorm de mult parintii...