Ieri m-a mângâiat un fluture. Udam, făceam opturi cu furtunul și încercam tot soiuri de variante de stropire cu apa. La un moment dat am făcut un pas înapoi ca să-mi iasă nu știu ce figură, și am văzut o pată de culori care tocmai intra în mine. În obrazul meu, adică. Era un fluture plin de culori aprinse. Dar, cred că avea și el o problemă de mers, sau de zbor. Dădea cu spatele sau zbura de-a latul, altfel nu-mi explic...
Primul impuls a fost să mă feresc, normal. Cred că și el, la fel. Dar am realizat instantaneu că asta e o șansă unică-n viață, și doar am închis ochii. Cred că și el a vrut să mă evite dar probabil a înțeles că nu va mai avea ocazia să mângâie un obraz aproape nebărbierit și să provoace așa o emoție.
Și chiar m-a mângâiat ușor, iar când am deschis ochii, se îndepărta în salturi multicolore. S-a oprit pe o ramură de pom, cu fața către mine și după o pauză de câteva secunde, a dat din aripi de două ori, ca un clipit complice din ochi, apoi a zburat mai departe.
Mi-am propus să nu uit vreodată că ieri m-a mângâiat un fluture...
-->
Răspunsuri
Doamna Aurelia...lasa-ma si pe mine sa comentez !
Glumesc !
--------------------------------------------------------------------
Nu o sa spun prea mult, Domnule Alex.
Frumoasa intalnire, plina de magie...
Felicitari... mi-a placut enorm de mult !
Multumesc!