Un melc molcuț de prin grădină
Se minuna din cochilia lui,
Atât de lent și fără nicio vină
Suind crenguța leușteanului.
Pe-aproape printre tufe de căpșuni plisate
O mămăruță s-a oprit amorezată.
Pesemne, fructe de parfum înmiresmate
Au fermecat-o pentru ziua toată.
La iazul cel cu peștișorii aurii
O libelulă și-a chemat amicii.
Și jocu-ncepe-n apă și eter
Fără eroi și fără de indicii.
Măruntele furnici din mușuroi
Dereticesc cât ziua e de lungă.
Fărâmiturile-n spinare curg vioi
Spre magazia lor cea îndelungă.
Spre seară greierii își exersează
Insuportabilele partituri de-mperechere.
Încorsetați de greutăți doar ei visează
La împrumuturi, vouchere, negociere.
Pe bolta cerului în locul unui astru suveran
Apare luna, constelații, meteori.
E un senin...(o noapte la un an),
Iar trandafiri stelari vrăjesc și cern ninsori.
O altă vară e pe cale ca să treacă
Și se percep ușoare adieri de toamnă
În timpul ploilor de perseide care pleacă
Cu vise, gânduri ... cu viteză-aeriană.
24-08.2017 Radu-Alin Balaj
-->
Răspunsuri