Adesea la anii plecati ma gandesc,
Cu sufletul meu linistit vorbesc,
La geamuri vantul aprig a trecut,
Gandul meu calatoreste tacut.
Adun pe foaia alba multe amintiri,
Vreau sa uit de lacrimi si de dureri.
Adesea la anii plecati ma gandesc,
In suflet iubirea sfanta o zidesc,
Privesc cerul si fac o rugaciune,
Pe cer stelele incep sa se adune.
Sunt mai lungi noptile de iarna,
Cand vantul in cale totul rastoarna.
Adesea la anii plecati ma gandesc,
Pe cerul noptii stelele se risipesc,
E mult de cand ai plecat mai departe,
In suflet adun mereu amintirile toate,
Cand noaptea atenta ma priveste iar,
Multe foi cad triste din alt calendar.
Adesea la anii plecati ma gandesc,
Printre visele noptii mereu ma opresc.
Se-ntoarce vantul suparat la feresti,
Raman in suflet ale iuburii povesti.
Mi-e draga noaptea asta inghetata,
Si visele un drum lung or sa strabata.
Adesea la anii plecati ma gandesc,
Sunt clipe si ore cand mai povestesc.
Ascult al vantului rece si ragusit ecou,
Calatoreste in sufletul meu un an nou.
Stelele pe cer atente ma vegheaza,
Si Luna calatoreste mult, este treaza.
I5 Ianuarie 2022
Răspunsuri